Va propunem...

2020 Nr 1

În loc de editorial

Procesul torţionarilor lui Gheorghe Ursu. Sentinţa judecătoarei Mihaela Niţă încalcă şi Dreptul, şi dreptatea

"Nu pe avocat îl întreb ce am de făcut; umanitatea, rațiunea și dreptatea sunt cele ce-mi spun ce să fac."

Edmund Burke

Demersurile pentru identificarea şi pedepsirea vinovaţilor din Securitate şi din Miliţie care l-au ucis pe inginerul Gheorghe Ursu au început acum 30 de ani. Nu este singura omucidere motivată politic din ultima perioadă a regimului Ceauşescu, dar ce i s-a întâmplat lui Ursu are câteva atribute excepționale. Crima a fost dusă la capăt cu o cruzime atent premeditată. A implicat toate structurile de opresiune ale regimului comunist, începând cu conducerea politică la cel mai înalt nivel. Securitatea nu și-ar fi permis să ucidă o persoană cu relații culturale atât de ample, devenită un „caz internațional”, despre soarta căreia se interesau senatori americani, fără solicitarea directă a lui Ceaușescu. (Probele dovedesc că moartea lui Ursu nu a fost accidentală, ci din contră, cum spuneam, premeditată și plină de cruzime.) În omucidere a fost implicată din plin procuratura, care a transformat cazul de natură politică într-unul de drept comun. Miliția a oferit cadrul și resurse umane crimei. Medicul închisorii Jilava a falsificat cauzele decesului. Securitatea a coordonat scenariul și regia pentru a duce la capăt comanda Elenei Ceaușescu sau a lui Nicolae Ceaușescu. Citiți în continuare...