Va propunem...

2016 Nr 4

Emil MOISE

Aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 669/2014: avatarurile înscrierii la ora de Religie

 

Studiul investighează influenţa unor actori sociali asupra procesului de iniţiere, adoptare şi aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale Române nr. 669/2014 (în continuare, şi CCR sau Curtea) care priveşte metodologia de asigurare a participării la educaţia religioasă în sistemul românesc de învăţământ. De-a lungul anilor, mai multe organizaţii neguvernamentale au atras public atenţia asupra faptului că metodologia anterioară participa la fenomenul îndoctrinării religioase din învăţământul românesc, contrar cerinţelor principiilor de drept, între altele, prin încălcarea prevederilor art. 9 şi art. 14 ale Convenţiei europene a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (mai departe, Convenţia), ale art. 2 din Protocolul adiţional, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, ale art. 1, art. 16 şi art. 29 din Constituţia României, ale legislaţiei naţionale privind educaţia şi libertatea de conştiinţă şi acordarea la principiile de la Toledo1. În acest sens, Decizia nr. 669/2014 este un moment al unui efort îndelungat de împotrivire la fenomenul îndoctrinării religioase.

Un rol central în evoluţia evenimentelor l-a avut Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă (în continuare, şi Asociaţia), autoarea excepţiei de neconstituţionale care a determinat Curtea Constituţională a României să adopte Decizia nr. 669/2014. Organizaţiile dedicate respectării interesului copiilor au întâmpinat opoziţia unor actori redutabili: Biserica Ortodoxă Română, organizaţii fundamentalist religioase, unii demnitari şi funcţionari din cadrul Ministerului Educaţiei – de la ministrul Educaţiei şi Cercetării şi înalţi funcţionari publici din subordine, până la inspectori şcolari generali, inspectori şcolari, directori, diriginţi, profesori, învăţători care au acţionat sistematic pentru împiedicarea exercitării celor două drepturi menţionate.

I. Mobilizarea BOR în urma pronunţării Deciziei nr. 669/2014

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 669/2014 a schimbat reglementarea privitoare la participarea elevilor la orele de Religie. Recunoscând violarea drepturilor elevilor şi ale părinţilor acestora la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, Curtea a admis excepţia cu care a fost sesizată şi a statuat că înscrierea din oficiu a elevilor la orele confesionale de Religie este neconstituţională2 . Curtea Constituţională a dispus că înscrierea la această disciplină trebuie să urmeze formula opt in şi nu opt out – cum fusese reglementat prin cele două legi ale educaţiei.

Aceeaşi modalitate nelegală de înscriere a elevilor pentru frecventarea orelor la disciplina Religie fusese adoptată prin înţelegerile dintre Ministerul Educaţiei şi Secretariatul de Stat pentru Culte, anterior celor două legi ale educaţiei, începând din anul 19903 . Reglementările iniţiale cu privire la introducerea disciplinei Religie în şcoli, adoptate în perioada 1990-1995, menţionau această disciplină ca materie non-confesională (numită educaţie moral-religioasă), ce „accentuează asupra elementelor de etică şi istorie culturală”, iar „elaborarea programelor de învăţământ şi predarea se vor face în spirit irenic, ţinând seama de principiile vieţii comune într-un stat modern4 ”. Prevederile menţionate nu au fost niciodată respectate.

În Apelul folosit la strângerea de semnături, ca iniţiativă cetăţenească pentru reglementarea „introducerii învăţământului religios-moral în Şcoală, la nivel preşcolar, primar, gimnazial şi liceal5 ” (a se vedea Anexa), se menţionează că „deservenţii cultelor admise în România, în mod gratuit, doresc să predea aceste lecţii copiilor care aparţin acestor culte6 ”.

Este interesant de observat că în corespondenţa internă şi în adresările către proprii membri, Biserica Ortodoxă Română se referă la educaţie religioasă confesională, pe când în corespondenţa cu autorităţile statului face referire la o educaţie religioasă irenică, nonconfesională.

Deşi Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la publicarea în Monitorul Oficial, punerea în aplicare a Deciziei nr. 669/2014 şi a reglementărilor care au transpus prevederile acesteia în acte normative a întâmpinat şi întâmpină dificultăţi. Cauza principală constă, aşa cum a reieşit din cercetare, în presiunea exercitată de BOR, de organizaţiile pe care aceasta le mobilizează şi conivenţa funcţionarilor publici din instituţiile şi autorităţile publice cu competenţe în domeniul educaţiei naţionale.

A doua zi după adoptarea Deciziei Curții Constituționale nr. 669/2014, Biserica Ortodoxă Română a transmis un comunicat de presă prin care, anunţând că „nu se lasă intimidată şi descurajată”, a afirmat că decizia este „discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie7 ”. Un pasaj al comunicatului sugera activismul ulterior al BOR: „…asigurăm pe părinţii credincioşi care doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere8 ”.

În zilele imediat următoare pronunţării CCR, Cancelaria Sfântului Sinod şi Sectorul teologic educaţional al Administraţiei Patriarhale au stabilit înfiinţarea unei organizaţii care să intervină pentru controlul aplicării Deciziei nr. 669/2014. Au stabilit şi numele acestei organizaţii: Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR). Prin adresa nr. 139.963 din 21 noiembrie 2014, Cancelaria a cerut obţinerea disponibilităţii denumirii de la Ministerul Justiţiei – Serviciul comunicare şi relaţii publice. Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie i s-a stabilit un sediu, la Centrul cultural-social Iustin Patriarhul din Bucureşti, iar Patriarhul Daniel i-a acordat „înalta binecuvântare”. Patriarhia a constituit un grup de iniţiativă format din 12 persoane, pe care le-a întrunit, în ziua de marţi, 9 decembrie 2014, la Mănăstirea Antim. Cu această ocazie, s-a stabilit structura APOR: un preşedinte laic, un vicepreşedinte cleric, secretar, 2 membri dintre care un profesor de Religie pentru relaţia cu profesorii din ţară şi un laic pentru relaţia cu filialele asociaţiei. S-a hotărât, ca strategie de imagine, să se definească un „scop principal”, prezentat drept „susţinerea şi îmbunătăţirea predării disciplinei Religie în unităţile de învăţământ preuniversitar”, mai uşor de acceptat de opinia publică. S-a hotărât dezvoltarea APOR în toată ţara prin înfiinţarea de filiale la nivel judeţean şi la nivelul unităţilor de învăţământ. Acestea urmau să primească binecuvântarea Chiriarhului. Cancelaria Sfântului Sinod şi Sectorul teologic educaţional al Administraţiei Patriarhale au elaborat şi Statutul APOR.

În şedinţa sa de lucru din 16-17 decembrie 2014, Sinodul BOR a examinat referatul asupra acţiunilor legate de constituirea APOR şi a hotărât adoptarea lui. A acordat noii asociaţii binecuvântarea, a hotărât să prezinte două rapoarte de activitate anuale şi un raport financiar, a aprobat trimiterea de către Cancelaria Sfântului Sinod a unei adrese către toţi ierarhii ortodocşi români din ţară pentru sprijinirea înfiinţării de filiale în toată ţara şi cooptarea unui număr cât mai reprezentativ de membri şi de simpatizanţi şi a stabilit ca Sectorul teologiceducaţional al Administraţiei Patriarhale să ofere consultanţă şi sprijin APOR. Sinodul BOR a hotărât ca APOR să urmeze obligaţiile prevăzute în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române9 .

Din acel moment, Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie a fost prezentată opiniei publice drept o iniţiativă civică independentă a părinţilor doritori ca fetele şi băieţii lor să fie înscrişi la ora de Religie. În dezbaterile asupra aplicării Deciziei nr. 669/2014, reprezentanţii BOR şi ai APOR au fost promovaţi ca două voci independente.

II. Atitudinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării după pronunţarea Deciziei nr. 669/2014

Cererea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legilor educaţiei a fost admisă de Judecătoria Buzău şi trimisă Curţii Constituţionale în data de 28 mai 2014 şi a fost dezbătută în faţa instanţei de contencios constituţional, în şedinţă publică, în data de 4 noiembrie 2014. La cererea autorului excepţiei10, pentru depunerea concluziilor scrise, pronunţarea a fost amânată pentru data de 11 noiembrie 2014, iar după o primă deliberare judecătorii Curţii au amânat pronunţarea pentru data de 12 noiembrie 2014. Notez aceste detalii întrucât ele sunt relevante pentru felul în care s-au implicat grupurile de interese şi instituţiile în evoluţia evenimentelor.

Deşi nu este o practică uzuală, la data pronunţării, Curtea a postat pe site-ul propriu un extras din decizie în care se menţiona că numai după exprimarea dorinţei elevului major, respectiv a părinţilor elevului minor, de a-şi însuşi prin studiu preceptele specifice unui anumit cult religios, intervine obligaţia pozitivă a statului de a asigura cadrul necesar menţionat. Şi că deci participarea la ora de Religie se face numai în baza unei cereri scrise. Postarea extrasului din decizie a fost un gest al Curţii de a atenţiona Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu privire la obligaţiile sale după publicarea deciziei în Monitorul Oficial. Odată ce dispoziţiile Deciziei nr. 669/2014 deveneau general obligatorii, ceea se urma să se întâmple în timpul anului şcolar, orele de Religie nu mai puteau fi organizate decât pentru elevii care au depus o cerere în acest sens.

Deşi au avut la dispoziţie mai mult de două luni până la data publicării deciziei în Monitorul Oficial11, nici Ministerul Educaţiei şi Cercetării, şi nici inspectoratele şcolare nu au anunţat unităţile publice de învăţământ, respectiv părinţii, că urmează să depună o cerere dacă doresc frecventarea cursurilor de Religie12. Nici Biserica Ortodoxă Română nu s-a adresat şcolilor pentru asigurarea condiţiilor pentru ca elevii să se înscrie la ora de Religie ortodoxă13. În intervalul de timp scurs între pronunţare şi data publicării, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ au avut suficient timp pentru a pregăti reorganizarea administrativă cerută de modificările impuse prin dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale. O asemenea pregătire a unităţilor de învăţământ şi a părinţilor ar fi evitat aglomerarea activităţii registraturilor, dar şi confuzia legislativă care s-a creat – şi, în mare parte, indusă intenţionat – după publicarea deciziei în Monitorul Oficial.

Din data de 23 ianuarie 2015, când a fost publicată Decizia nr. 669/2014 în Monitorul Oficial, la ora de Religie ar fi trebuit să participe doar elevii majori care şi-au exprimat dorinţa explicită în acest sens (printr-o cerere scrisă), sau elevii minori ai căror părinţi au depus o cerere în mod similar. Directorii unităţilor publice de învăţământ preuniversitar erau direct responsabili pentru punerea în aplicare şi respectarea acestor prevederi legale imperative. Ei erau obligaţi să respecte dispoziţiile hotărârii CCR şi să informeze elevii şi părinţii că de cursurile disciplinei confesionale Religie, facultative, pot beneficia doar copiii ai căror părinţi depun o solicitare expresă în acest sens şi elevii majori în aceleaşi condiţii.

Ministrul Educaţiei şi Cercetării ar fi avut două soluţii legale: putea lăsa unităţile şcolare să respecte, fără vreo intervenţie, decizia general obligatorie, ori putea emite un ordin, sau orice alt act oficial, prin care să recomande unităţilor de învăţământ din subordine modalitatea de punere în aplicare a dispoziţiilor, de altfel clare şi explicite, ale deciziei Curţii. A doua variantă ar fi fost preferabilă căci se ştia deja, din investigaţiile unor organizaţii neguvernamentale, lipsa de informare a cadrelor didactice, inclusiv a directorilor şi a inspectorilor şcolari, cu privire la dreptul copiilor de a nu frecventa cursurile de Religie14.

În lipsa unor indicaţii din partea Ministerului Educaţiei şi a inspectoratelor şcolare, ora de Religie a continuat să fie predată tuturor copiilor şi elevilor majori înscrişi în sistemul public de învăţământ preuniversitar, deşi faptul constituia un abuz sancţionat ca infracţiune prin prevederile Codului penal. Mai mult, la data de 26 ianuarie 2015, în mass-media15, au fost redate declaraţiile ministrului Educaţiei şi Cercetării şi ale subsecretarului de stat, conform cărora, dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale urmau să fie puse în aplicare începând cu anul şcolar următor16. Este de notat că afirmaţiile ministrului Educaţiei şi Cercetării, prin care incita la nerespectarea legii, coincideau cu poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi a Patriarhului Daniel Ciubota care, în şedinţa de lucru din zilele de 16 şi 17 decembrie 2014 au hotărât să informeze profesorii de Religie şi părinţii, prin centrele eparhiale, că „până la adoptarea de către Parlamentul României a unei noi forme a Legii Educaţiei Naţionale statutul consacrat al orei de Religie rămâne nemodificat17”.

La data de 28 ianuarie 2015, după ce a solicitat administratorilor furnizorului de ştiri să confirme veridicitatea informaţiilor transmise, Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a adresat ministrului Educaţiei şi Cercetării o petiţie18 prin care, explicând că instigarea la nerespectarea legii este sancţionată ca infracţiune, i-a solicitat pe cei doi demnitari să precizeze dacă afirmaţiile publicate în mass-media sunt reale. În petiţie se menţiona că în lipsa unei reglementări privind înscrierea elevilor, urma ca în unităţile publice de învăţământ să fie suspendată predarea acestei discipline până la punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 9 din Convenţie, ale art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţiei ale art. 10 şi 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 1/2011 a educaţiei interpretată în lumina dispoziţiilor Deciziei nr. 669/2014, devenise imperativă găsirea unei soluţii astfel încât, până la modificarea legii educaţiei, să poată fi respectate drepturile copiilor şi ale părinţilor la educaţie şi la libertatea de gândire de conştiinţă şi de religie19. Or, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a rămas pasiv, inclusiv prin lipsa răspunsului la petiţia adresată lui de Asociaţie.

La puţin timp, Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a revenit cu o nouă petiţie20, prin care a solicitat ministrului Educaţiei şi Cercetării să respecte dispoziţiile obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale şi să transmită de urgenţă tuturor inspectoratelor şcolare judeţene şi astfel, tuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar, să facă demersurile cerute de Decizia nr. 669/2014. Prin petiţii similare, Asociaţia a sesizat toate inspectoratele şcolare judeţene din România solicitându-le să transmită tuturor şcolilor obligaţia legală de informare a părinţilor şi elevilor.

Reglementând libertatea religioasă şi regimul general al cultelor recunoscute, Legea nr. 489/2006 a enunţat imperativ că, în activitatea lor, cultele religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere ordinii publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului21. Invocând această prevedere, Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a solicitat cultelor religioase să transmită de urgenţă tuturor cadrelor didactice care predau religia în unităţile publice de învăţământ şi care au fost numite cu acordul cultului pe care îl reprezintă, să respecte prevederile obligatorii ale Deciziei nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale22. Asociaţia a explicat, printre altele, că menţinerea şi punerea în aplicare a prevederilor legii educaţiei declarate neconstituţionale constituie un abuz sancţionat ca infracţiune prin prevederile Codului penal. Guvernul, prin hotărâre, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave ordinii publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului23.

III. Dezbaterea organizată de Comisia pentru Învăţământ a Camerei Deputaţilor

La data de 17 februarie 2015, Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Camerei Deputaţilor a organizat la Palatul Parlamentului dezbaterea „Predarea religiei în şcoală”, ca parte a procedurii de modificare a Legii educaţiei în vederea punerii acesteia în acord cu dispoziţiile Deciziei nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale. Titulatura dezbaterii nu era adecvată conţinutului, deoarece discuţiile nu au vizat „predarea religiei”, ci modalitatea de înscriere a elevilor pentru a frecventa cursurile acestei discipline confesionale, facultative. Numele a fost însă un argument pentru a invita la dezbatere reprezentanţii tuturor cultelor religioase recunoscute din România.

De la început, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au propus ca legea educaţiei să prevadă înscrierea pentru frecventarea cursurilor disciplinei Religie o singură dată, pentru toată perioada de şcolarizare. Retragerea de la studierea acestei discipline urma să fie acceptată doar în baza unei cereri depuse la începutul anului şcolar. Solicitarea BOR sugera intenţia sa de a pune presiune asupra conştiinţelor elevilor, în sensul de a prezuma un angajament pe termen lung de participare. Or, decizia Curţii Constituţionale afirma contrariul: o astfel de formă de presiune nu este acceptabilă în cazul Religiei24. Organizaţiile fundamentalist religioase prezente la dezbatere, dintre care, unele, fuseseră primite deşi nu erau trecute pe lista invitaţilor, au susţinut solicitarea Bisericii Ortodoxe Române.

Domnul Bogdan Stanciu25, preşedintele Asociaţiei PRO VITA, reprezentant al Coaliţiei pentru Familie şi Constituţie, al Alianţei Familiilor din România, al Asociaţiei Familiilor Catolice, al Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi (Greco-Catolici), a susţinut propunerea formulată de Patriarhia BOR.

Pledând pentru propunerea BOR, preşedinta Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie26 a adus ca argumente „îmbunătăţirea orei de Religie” şi „rolul şi importanţa Religiei în sistemul de învăţământ din România”.

Este de subliniat că propunerea BOR, care urmărea interesul Bisericii Ortodoxe Române în detrimentul interesului superior al copiilor, nu a fost susţinută de cultele prezente la dezbatere, acestea solicitând ca înscrierea să se facă pentru fiecare an şcolar. Reprezentantul Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste27 a definit poziţia de principiu a cultului său: cel mai bun loc pentru învăţământul religios este în familie şi apoi în biserică. Însă, date fiind prevederile legale care reglementează predarea acestei materii confesionale în şcoli, înscrierea la ora de Religie ar trebui să se facă anual (pe an şcolar).

Reprezentantul Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie28 şi-a exprimat dezacordul faţă de declaraţia ministrului, ca înscrierea elevilor la disciplina Religie să se facă o dată la patru ani. El a reiterat principiile din petiţia depusă de Uniune la Camera Deputaţilor29: „înscrierea la ora de Religie să se facă la sfârşitul anului şcolar, pentru anul şcolar următor, nu o dată la 4 ani”; „ora de Religie să fie la începutul sau la sfârşitul programului şcolar”; „legislaţia privind ora de Religie şi normele de aplicare să fie intens mediatizate de Minister şi inspectoratele şcolare”; „organizarea de evenimente cu caracter religios specific unei anumite confesiuni, la începutul anului şcolar, sau cu alte ocazii, să fie strict reglementată de către Ministerul Educaţiei30”.

Organizaţiile neguvernamentale invitate la şedinţă au pledat pentru respectarea prevederilor internaţionale, constituţionale, ale legislaţiei naţionale privind dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi a dispoziţiilor Deciziei nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale31.

Reprezentantul Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă32 a cerut respingerea propunerii Bisericii Ortodoxe Române. A anunţat că Asociaţia a solicitat Prim-ministrului demiterea domnului ministru al Educaţiei şi Cercetării şi a doamnei subsecretar de stat pentru declaraţiile făcute în mass-media care incită la nerespectarea legii şi că va depune un denunţ penal împotriva celor doi demnitari. A anunţat intenţia Asociaţiei de a iniţia, conform procedurilor legale, ridicarea calităţii de cult recunoscut pentru cultele religioase care, prin cadrele didactice care continuă să predea Religia contrar dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei nr. 669/2014 a Curţii Constituţionale, încalcă prevederile Constituţiei, ale legii cultelor şi aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Au fost menţionate şi consecinţele acestui demers: cultele respective nu vor mai putea primi finanţare de la bugetul de stat şi nu vor mai putea organiza ore de educaţie religioasă în şcolile publice33.

Este de notat că demnitarii şi înalţii funcţionari publici invitaţi la dezbatere au susţinut poziţia Bisericii Ortodoxe Române, contrară legii, prin argumente care dădeau măsura necunoaşterii prevederilor Constituţiei României şi ale legislaţiei naţionale34. Domnul Bogdan Stanoevici, secretar de stat în Ministerul Culturii, a intervenit prin comentarii de genul: „poporul român aparţine creştinătăţii, ortodoxiei”; „numai Parlamentul poate schimba legea, dacă este necesar”; „toate cultele religioase trebuie respectate”.

În declaraţia lui pentru mass media, ministrul Educaţiei şi Cercetării a afirmat că înscrierea copiilor pentru ora de Religie trebuie să se facă pentru un întreg ciclu şcolar de 4 ani, pe un formular tip, urmând ca elevii care doresc să renunţe la studierea acestei discipline să nu o poată face decât la începutul anului şcolar35.  

La dezbaterea din Comisia Parlamentară, reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării au fost subsecretara de stat Liliana Preoteasa şi consilierul pe probleme de religie, Romeo Moşoiu36. Conform legii, în funcţia lor de autoritate, ei trebuiau să asigure prevalenţa interesului superior al copilului37. Aceştia au susţinut totuşi propunerea Bisericii Ortodoxe Române. Niciunul din cei doi reprezentanţi ai ministerului nu are studii juridice. Domnul Moşoiu a urmat Teologia ortodoxă. El ocupa, la acel moment, funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie (APOR), înfiinţată la propunerea şi cu binecuvântarea BOR şi obligată prin statut să raporteze anual acesteia. Conflictul de interese punea ocuparea simultană a celor două funcţii în incompatibilitate.

Susţinerea APOR de către subsecretara de stat Liliana Preoteasa devenise notorie prin declaraţiile din mass-media, oficiale şi neoficiale38. Începând din 2006, demersurile organizaţiilor neguvernamentale în susţinerea drepturilor elevilor la educaţie şi la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie s-au lovit nu de puţine ori de răspunsurile acesteia, contrare prevederilor legale39. În timpul dezbaterii, luările sale de poziţie, care urmau punct cu punct opţiunile BOR, au contestat din nou principiile menite să protejeze drepturile copiilor, dreptul la educaţie şi libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, pe care ar fi trebuit de fapt să le slujească. Contradicţiile au fost punctate în intervenţiile reprezentantului Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă.

Un element nou în dezbaterea din jurul poziţiei Ministerului Educaţiei l-a adus interpelarea adresată ministrului Sorin Cîmpeanu, de către deputatul Cornel George Comşa40, asupra activităţii consilierului Romeo Moşoiu. Sub titlul, „Suspiciuni de abuz în relaţia cu elevii în cazul unui consilier al ministrului Educaţiei şi Cercetării”, intervenţia făcea referiri la „acţiunile nelegitime ale domnului Moşoiu” la Adunarea Generală a Consiliului Naţional al Elevilor (CNE) din 2-5 februarie 2015. Mai mulţi elevi minori depuseseră plângeri privind „implicarea domnului Moşoiu în procesul electoral şi de dezbatere al CNE şi în constrângerea unor membri pentru a nu-şi exprima liber opinia pe temele de interes pentru această structură reprezentativă a elevilor”. Interpelarea făcea referire şi la îngrijorările semnalate de elevi şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care au fost prezenţi la dezbaterea proiectului de lege de modificarea a art. 96 din Legea educaţiei naţionale41 în şedinţa Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor din 10 februarie 2015. Aceştia reclamau „boicotarea dezbaterii în comisie şi, implicit, aprobarea unui raport favorabil al comisiei42”.

După două luni de la interpelare43, ministrul Educaţiei şi Cercetării a răspuns doar la două dintre întrebări: dl. Moşoiu a fost delegat din partea ministerului să participe la Adunarea Generală a CNE, iar la şedinţa din Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor acesta, ca şi doamna Preoteasa Liliana, au fost invitaţi.

Pe 12 iunie 2015, mai multe organizaţii neguvernamentale44 au solicitat ministrului Educaţiei şi Cercetării demiterea domnului Romeo Moşoiu din funcţia de consilier, urmare a conflictului de interese generat de dubla sa calitate – persoană cu influenţă în deciziile Ministerului şi vice-preşedinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie (APOR)45. Citez: „Este inacceptabil ca ministrul Educaţiei şi Cercetării să păstreze în calitate de consilier o persoană cu o dovedită agendă proprie şi care încearcă să impună viziunea unui ONG fundamentalist religios asupra întregului sistem de educaţie46”.

Nici la această sesizare nu a răspuns ministrul Educaţiei şi Cercetării. Totuşi, constrâns de prevederile a căror încălcarea avea caracter penal, domnul Moşoiu a anunţat că şi-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al APOR. Conflictul de interese generat de incompatibilitatea celor două funcţii deţinute de domnul Moşoiu a rămas însă nesancţionat, iar consecinţele produc încă efecte în detrimentul interesului superior al copiilor din şcolile publice.

Împotriva domnului Romeo Moşoiu a fost depusă o plângere la Agenţia Naţională Pentru Integritate (ANI)47, ca urmare a conflictului de interese în care acesta s-a aflat în perioada 2010-2013, în calitate de consilier al ministrului în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi consilier personal în autoritatea naţională de sport şi tineret, pe de o parte, şi implicarea sa în afaceri şi proiecte externe MEC, pe de altă parte48.

Invitat la dezbatere49, reprezentantul Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, autor al excepţiei de neconstituţionalitate50, a respins propunerea BOR, interpretată ca exprimând interesul bisericii în detrimentul interesului superior al copiilor. Argumentele au invocat consecinţele dreptului la educaţie (în sensul art. 2 al Protocolului adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului), libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie (în sensul art. 9 al Convenţiei), în contextul urmăririi drepturilor şi interesului superior al copilului51. Poziţia Asociaţiei a inclus motivaţii educaţionale şi raţiuni de ordin administrativ. Reprezentantul Asociaţiei a apreciat că propunerea de a face cereri la 4 ani este dispropor- ţionată şi ca urmare, afectează în substanţă hotărârea CCR. Chiar fiind forumul suprem, Parlamentul poate introduce numai reguli de organizare a educaţiei religioase compatibile cu drepturile şi libertăţile persoanelor şi copiilor, deci rezonabile şi proporţionale cu scopul propus.

În urma dezbaterilor, Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor nu a preluat propunerea BOR52.

IV. Campania de înscriere a elevilor la ora de Religie

La mai puţin de o oră de la terminarea şedinţei Comisiei de învăţământ, ministrul Educaţiei şi Cercetării a transmis un comunicat prin care a anunţat că va pune în aplicare dispoziţiile Deciziei nr. 669/2016. Întrebat de jurnalişti ce anume l-a determinat să se răzgândească, dat fiind că prin afirmaţiile anterioare susţinuse că nu va aplica dispoziţiile Curţii, acesta a răspuns că prima declaraţie a fost dată înainte de a se consulta cu funcţionarii Compartimentului Juridic al Ministerului53. Începând de a doua zi54, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a solicitat inspectoratelor şcolare ca, până la data de 6 martie 2015, să asigure punerea în practică a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale, incluzând informarea elevilor şi părinţilor de necesitatea de a înregistra la unitatea de învăţământ unde sunt arondaţi copiii a unei solicitări scrise, dacă doresc ca aceştia să participe la orele de Religie. Adresa a inclus un model de cerere-tip, destinată inspectoratelor şcolare care urmau să o pună la dispoziţia părinţilor/elevilor majori.

Acţiunea Ministerului Educaţiei şi Cercetării era necesară şi deci binevenită. Dar ea pus în evidenţă, simultan, asimetria cu care ministerul Educaţiei şi Cercetării tratează diferite categorii de cetăţeni şi pe copiii acestora. Niciodată în cei 20 de ani de când studierea disciplinei Religie a fost reglementată prin prevederi ale legii educaţiei55, Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a întreprins vreo acţiune pentru a informa elevii şi părinţii că au dreptul constituţional şi legal de a nu frecventa această disciplină. Niciodată nu a transmis inspectoratelor ce şi cum trebuie făcut, şi nici nu a conceput un model de cerere pe care să îl pună la dispoziţia celor interesaţi.

În al doilea rând, aşa cum a fost concepută, adresa Ministerului Educaţiei a preluat din dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale doar aspectele care confirmau caracterul disciplinei Religie, de a fi parte a trunchiului comun. În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a confirmat caracterul de disciplină facultativă al Religiei şi a subliniat că şcoala avea obligativitatea de a oferi elevilor interesaţi această disciplină, şi nu exista vreo obligaţie a elevului de a îi urma cursurile. Se atrăgea astfel atenţia asupra faptului că manifestarea liberă a opţiunilor implică în mod necesar iniţiativa proprie a persoanei în sensul frecventării disciplinei Religie. Or, aceste aspecte nu erau supuse atenţiei, deşi constituiau referinţe importante în eliminarea confuziei generate de voinţa ilegală a Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a amâna aplicarea dispoziţiilor deciziei CCR şi susţinerea de către minister a propunerilor BOR cu privire la modificarea legii educaţiei.

Adresa expediată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu aborda chestiuni ce ţin de conţinutul materiei ce se studiază la orele de Religie, ci chestiuni de drept constituţional. Totuşi, cel puţin doi dintre semnatari aveau studii de teologie ortodoxă, fiind astfel în conflict de interese: Gabriel Liviu Ispas, secretar general adjunct al Ministerului, care a deţinut şi funcţia de director al compartimentului juridic, şi Cătălin Pîslaru56.

În operaţia de informare, cadrele didactice cu funcţia de învăţătoare/învăţător şi diriginte/dirigintă au obligaţia de a nu influenţa părinţii sau elevii în exprimarea opţiunii cu privire la participarea la orele de Religie, obligaţie care revine şi directorilor sau inspectorilor şcolari. O astfel de faptă, deosebit de gravă, este sancţionată prin prevederile Codului penal. Asociaţia a fost sesizată că în foarte multe şcoli din România se fac presiuni asupra copiilor şi părinţilor acestora pentru a se înscrie la ora de Religie. Apeluri au venit din toate judeţele şi din municipiul Bucureşti. În unele şcoli directorul, profesor de Religie, a trecut pe la fiecare clasă când au avut loc şedinţele cu părinţii, încercând să îi convingă pentru completarea cererilor. Unii diriginţi au transmis elevilor că dacă nu completează cererile, preotul nu îi va mai căsători57, sau nu vor beneficia de serviciile religioase ale cultului de care aparţin (nici ei şi nici părinţii, ori bunicii lor). În toate judeţele, la majoritatea şcolilor li s-a comunicat părinţilor că dacă nu aleg pentru studiu Religia, nu se ştie ce se va întâmpla cu copiii lor în timpul acestei ore, sau că vor avea de suferit pentru că media generală va fi mai mică – ştiut fiind că notele la Religie sunt, în marea majoritate a cazurilor, maxime. S-a transmis părinţilor că trebuie să completeze cererea şi în cazul în care vor, şi în cazul în care nu doresc să frecventeze cursurile disciplinei Religie, sau că sunt obligaţi să aleagă să studieze Religia58. Li s-a cerut să se treacă într-un tabel în care să menţioneze dacă doresc sau nu să facă această disciplină. În alte şcoli li s-a spus că dacă au făcut Religia în primul semestru este obligatoriu să o urmeze şi în cel de-al doilea. În unele judeţe, inspectorii generali au organizat şedinţe de „informare” cu directorii de şcoli, la care au invitat şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române care au influenţat directorii – cazuri documentate în Buzău şi Bacău59. Uneori, copiii au fost ameninţaţi că dacă nu vin la Religie vor avea absenţe trecute în catalog. Au fost cazuri în care părinţii nu au dorit să semneze cererea. Iar profesorii au solicitat copiilor să o semneze ei60. Or, când copiii nu au ales Religia pentru studiu, nu au fost lăsaţi să plece acasă, chiar dacă ora era trecută ultima în orar.

În intervalul pus la dispoziţie de Ministerul Educaţiei pentru strângerea de semnături61 APOR a realizat62, în studiourile postului de televiziune Trinitas Tv, al Patriarhiei Ortodoxe Române, clipuri video prin care vedete de televiziuni (actori sau interpreţi de muzică uşoară sau populară) îndemnau oamenii să îşi înscrie copiii la ora de religie. Filmele au fost difuzate pe majoritatea posturilor de televiziune.

Consiliul Naţional al audiovizualului a recomandat posturilor TV, în mod nelegal, să difuzeze spoturile de promovare a orei de religie în şcoli. Împotriva acestui act nelegal a depus o plângere Monica Mocanu63, cadru didactic, membru în organizaţia neguvernamentală ARDOR.

Călugării de la Mănăstirea Sihăstria Putnei au oferit premii totale în valoare de 5.500 lei pentru „cele mai frumoase eseuri” cu tema „De ce este importantă ora de religie pentru mine”. Mănăstirea a lansat concursul pe site-ul propriu (!)64.

În urma acestor informaţii obţinute de Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă65, ea a solicitat Ministerului Educaţiei să dispună înlocuirea din funcţiile de diriginte, director sau inspector şcolar-general (general-adjunct) a acelor cadre didactice care sunt, în acelaşi timp, profesori de Religie66. Având în vedere prevederile Legii nr. 489/2006 şi ale Legii nr. 1/2011 profesorii de Religie sunt numiţi cu acordul cultului pe care îl reprezintă. Şi din acest motiv, aceştia se află în conflict de interese în raport cu obligaţiile impuse de Decizia CCR67 – faptă, de asemenea, sancţionată penal. Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a luat nicio măsură pentru a rezolva situaţia.

Presiunile asupra elevilor şi părinţilor lor nu au venit doar din partea cadrelor didactice care predau disciplina confesională Religie. Declaraţiile ministrului Educaţiei şi Cercetării şi ale altor înalţi funcţionari din MEC, prin care contestaseră dispoziţiile Deciziei CCR au generat un val de nestăvilit de abuzuri şi de încălcări ale drepturilor fundamentale ale copiilor şi ale părinţilor acestora.

Cu foarte mici excepţii, cererile nu au fost distribuite şi înregistrate în mod legal. Unităţile de învăţământ au împărţit aceste formulare direct prin învăţători, diriginţi, sau chiar profesori de Religie, la clasă ori la şedinţele cu părinţii, colectând totodată formularele semnate. Or, faptele contravin dispoziţiilor privind activitatea de soluţionare a petiţiilor68.

Formularele de cerere nu pot fi distribuite decât prin serviciul Registratură, iar înregistrarea acestora se face personal, în cadrul aceluiaşi serviciu. Distribuirea formularelor în mod direct de către diriginţi sau învăţători generează abuzuri şi contravine prevederilor legale şi dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale, mai ales în condiţiile în care reprezentanţii cultelor religioase au fost invitaţi la şedinţele inspectoratelor şcolare69. Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a solicitat ministrului Educaţiei şi Cercetării să transmită, de urgenţă, tuturor unităţilor publice de învăţământ, respectarea legislaţiei privind înregistrarea70. Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi inspectoratele şcolare nu au luat nicio măsură.

Au existat şi cazuri în care, la sesizarea Asociaţiei, unităţile de învăţământ s-au conformat imediat, distribuind formularele exclusiv prin serviciul Registratură.

Cu doar două zile înainte de expirarea perioadei de înscriere pentru ora de Religie, massmedia audio a transmis că Ministerul Educaţiei a comunicat un procent de 34% elevi înscrişi pentru ora de religie (date similare găsim şi în mass-media video71 sau editate72).

În doar două zile, raportările au ajuns la procente, precum 85%, 90% şi chiar 92%. De notat sunt şi afirmaţiile Primului ministru în funcţie, care s/a referit la un procent contrazis chiar în articolul în care au fost consemnate declaraţiile (însă nu mai puţin importantă este poziţia acestuia în susţinerea înscrierii copiilor pentru ora de Religie73). Evoluţia cifrelor motivează suspiciunea asupra corectitudinii lor. Pe de altă parte, în cele două zile s-a remarcat o intensificare a activităţilor APOR74 şi ale BOR în această direcţie75.

 

ANEXĂ

APEL76

Către, GUVERNUL și PARLAMENTUL ROMÂNIEI!, MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI și ȘTIINȚEI!, SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE!, TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ!, TOȚI OAMENII DE BINE, FII AI POPORULUI ROMÂN!

Poporul român s-a născut profund religios și a rămas, de-a lungul veacurilor, credincios înaltelor valori umaniste pe care și le-a însușit prin cunoașterea și respectarea învățăturilor extrase din Sf. Scriptură, Cartea de căpătâi a tuturor popoarelor civilizate.

Bogăția sufletească, omenia, cinstea, hărnicia, modestia, seriozitatea, bărbăția și alte valori sufletești ale neamului nostru sunt de neconceput fără un adânc sentiment religios prin care poporul nostru și-a zidit, în existența sa bimilenară, ființa și năzuințele sale către libertate și dreptate.

Credința în Dumnezeu și iubirea de oameni, cu toate virtuțile care decurg din aceste profunde sentimente, munca, ospitalitatea, adânca iubire pentru pământul strămoșesc sunt coordonatele majore prin care poporul român și-a călăuzit viața, modelându-și sufletul nobil la limita superioară a devenirii noastre.

Un rol determinant în păstrarea conștiinței de sine, neam și limbă, la apărarea și sporirea întregii avuții naționale, l-a avut Biserica – mamă a neamului, dând țării și omenirii exemplare umane cu valoare de unicat, în toate domeniile de activitate.

Odată cu reforma învățământului, în anul 1948, prin scoaterea din programa de învățământ public a orelor de religie, ca urmare a despărțirii Statului de Biserică –, sufletul generațiilor tinere a fost grav traumatizat de doctrina materialist-atee a regimului comunist totalitarist –, prin negarea lui Dumnezeu, prin ură și dispreț față de oameni și idei avansate, prin izolare a insului în egoismul feroce, în vederea unei sigure și îndelungi încătușări a spiritului și persoanei în tiparul îngust al unei doctrine lipsite de o reală iubire.

Câtă unitate și umanitate a realizat muribundul regim comunist prin doctrina sa, la toate nivelele de vârstă și ocupație a cetățenilor țării, câtă „înaltă conștiință comunistă” au determinat milioanele de ore pierdute de societatea noastră cu diversele manifestări ideologice, începând cu grădinița și sfârșind cu universitatea și locurile de muncă, în cei 45 de ani de educație ateistă, vedem acum după 9 luni de zile de la evenimentele din 16-22 decembrie 1989.

După 9 luni de zile de la jertfa curată a acelor tineri pe altarul dreptății, libertății și demnității umane, jertfa care ne-a descătușat spiritele, libertatea este diferit și rău înțeleasă de către foarte mulți cetățeni, oamenii nu se mai înțeleg între ei, nu mai muncesc; Au apărut tot soiul de profitori, dornici de îmbogățire fără efort; furtul, înșelăciunea, lipsa de respect, ura, neîncrederea, suspiciunea, criminalitatea și alte racile sociale și morale, au izbucnit cu atâta putere la suprafață și se proliferează cu atâta repeziciune în mase largi de oameni, încât este momentul să ne întrebăm cu mare îngrijorare pentru viitorul societății românești, al țării noastre: unde vom ajunge?

Până nu este prea târziu, fiecare dintre noi, indiferent de poziția socială în care ne aflăm, de la președintele țării și până la pastorul din creierul munților, să gândim și să acționăm responsabil pentru viitorul țării și națiunii noastre. Cu conștiința de adevărați români!

Suntem în negura mileniilor aici; cu sufletul proiectat spre cer și cu rădăcinile adânc înfipte în pământul mănos și darnic, îngrășat de morții noștri și udat cu sudoarea frunții urmașilor lui.

Ne mândrim cu un trecut glorios, cu înaintașii pe care orice popor modern ar vrea să-i aibă în istoria sa.

Noi, cei de azi, ce facem să păstrăm vie amintirea celor din trecut și să pregătim celor de după noi o țară liberă, prosperă, demnă, iubită și dorită, pentru poporul ei, în Casa Europei?

Propun pentru fiecare om de bine al țării o întrebare pe care să ne-o punem zilnic: Ce pot să fac eu azi pentru țara și oamenii ei?

Izolarea, indiferența, expectativa, neimplicarea, intoleranța și alte aspecte morbide nu ne sunt proprii.  

Cunoaștem și cunoaşteți cauza acestei decăderi morale și a prestigiului poporului nostru în fața lumii; Un mare procent al acestei stări de lucruri îl reprezintă lipsa de educație religioasă de care generațiile de după anul 1944 au fost lipsite, iar cele mai vechi n-au mai putut s-o facă, decât sporadic, în familie, cu frică pentru pierderea pâinii, când și cum au putut s-o facă.

Marginalizată și tolerată în Stat, Biserica-mamă nu a putut să facă tot ceea ce ar fi vrut să facă. Nici astăzi, Biserica nu poate să facă o catehizare reală și programată a tinerei generații, din cauza moștenirii grele care a ucis, a pervertit, a amorțit sau a adormit conștiința morală și cetățenească a multora dintre noi, prin inversarea sau distrugerea valorilor autentice.

Ca bunici și părinți, suntem conştienți că aceste generații de tineri îndoctrinați cu materialismul ateu nu pot renunța repede la un bagaj de cunoștințe cu care, în principiu și în majoritatea lor, nu mai sunt de acord. Știm, și tineretul studios este conștient pe deplin, că ei sunt creatorii și beneficiarii adevăratei democrații la care sunt chemați să contribuie cu întreaga lor putere fizică și capacitățile intelectuale.

Pentru aceasta, este nevoie de schimbarea opticii față de muncă, lume și viață.

Suntem datori să le arătăm și ei să se convingă, că adevărata democrație, libertate, demnitate și dreptate socială, își are temeiul în Dumnezeu, în conștiința noastră nepervertită, ca lumină a lui Dumnezeu în noi.

Mulți tineri și copii doresc, chiar și numai pentru cultura lor, -- să știe cât mai multe despre Dumnezeu. Să-i înțelegem! Copiii și nepoții noștri vor să aibă, în mod conștient, o credință și un sprijin moral puternic în lupta lor cu viața. Să-i auzim când strigă! Vor să fie oameni integri. Să-i ajutăm!

Pentru însănătoșirea sufletului nostru românesc, pentru ridicarea gradului de conștiință civică, pentru asanarea ființei noastre de tot ceea ce ne este străin și împotriva firii, pentru creșterea generațiilor de cetățeni în spiritul înaltelor valori social-moral-religioase, este imperios necesară introducerea învățământului religios-moral în Școală, la nivelul preșcolar primar, gimnazial și liceal.

Deservenții cultelor admise în România, în mod gratuit, doresc să predea aceste lecții copiilor care aparțin acestor culte.

Credem că la acest aspect și rol al Bisericii s-a referit și Domnul Președinte al României, Dl. Ion Iliescu, când a afirmat că „Biserica are un mare rol” în drumul spre democraţie a țării noastre.

Învățătorul Dumnezeiesc, Iisus Hristos, ne spune : „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină Ia Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (EV. Ioan XIV, 14).

Credem că secolul al XXI-lea va fi religios. Excludem varianta inexistenței omenirii, în acel veac, foarte aproape de noi, din cauza necredinței noastre. Dumnezeu vrea ca „lumea viață să aibă și încă din belșug” (Ev. Ioan, X, 10). Depinde de noi, de toți, de felul în care gândim viitorul și acționăm în vederea realizării lui.

Credința este lumină și viață. E un drept al copiilor noștri!

Este o reparație pentru răul ce s-a făcut omenirii prin scoaterea lui IISUS HRISTOS din Școală. El ne așteaptă. Blând, bate la poarta inimilor noastre (Apoc. III, 20); Ne propune Binele. Nu ne obligă!

Este de datoria noastră de a prelungi, în Dumnezeu, viața minunatului nostru popor. Vrem sau nu să recunoaștem, Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Oferiți-I șansa de a fi făcut cunoscut. EL este șansa supraviețuirii omenirii.

Dăm mai jos semnăturile noastre, pe acest document, cu încredințarea fermă că nu veți întârzia să restabiliți un mare adevăr și necesitățile pentru formarea omului nou, apt pentru adevărata democrație și valorile ei, pentru stabilitatea societății românești în Europa și în întreaga lume.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Comitetul de inițiativă pentru introducerea învățământului religios – moral în Școală. 

 

 

1 A se vedea Toledo Guiding Principles on Teaching about Religions and Beliefs in Public Schools, 27 November 2007 (http: //www.osce.org/odihr/29154?download=true) accesat la 10 noiembrie 2016.

2 Cele două prevederi care au fost declarate neconstituţionale au fost art. 9 alin. (2) din Legea nr. 84/1995 a educaţiei, în vigoare la data delictului care a generat plângerea adresată instanţei de judecată şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în vigoare la data formulării plângerii. Cele două prevederi sunt similare în ce priveşte obiectul excepţiei, de aceea o vom reproduce pe ultima, în ordine cronologică [pentru rigoare, vom reproduce şi alin. (1)]. Art. 18 alin. (1): „Planurile-cadru ale învăţă- mântului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii; (2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie”.

3 Protocolul dintre Ministerul Educaţiei şi Secretariatul de Stat pentru Culte, înregistrat la numerele 150052/11.09.1990, respectiv nr. 7758/11.09.1990; Adresa Ministrului Educaţiei nr. 10398/17.08.1993, ca răspuns la adresa nr. 46l2/4.08.1993 a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Pentru o prezentare detaliată a perioadelor de reglementare a participării elevilor la cursurile disciplinei Religie a se vedea şi E. Moise, Relaţia Stat-Biserică în privinţa educaţiei religioase în şcolile publice din România, în Journal for Studies of Religions and Ideologies, nr. 7, Spring 2004; M. Opriş, D. Opriş, Challenges of Religious Education in Contemporary Romanian Schools. An Orthodox Perspective, în Revista Ecumenică Sibiu. Acest al doilea articol se pronunţă în favoarea predării religiei confesionale în şcoli. La data publicării articolului în Revista Ecumenică, doamna Opriş Monica era lector la Facultatea de Teologie ortodoxă a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu.

4 Citatele sunt preluate din Protocolul încheiat între cele două autorităţi publice. Pentru amănunte, a se vedea E. Moise, op. cit., în special p. 84-85, cu menţiunile de la nota nr. 41.

5 Pagina 3 din Apel.

6 Nu numai că deservenţii cultelor nu predau disciplina Religie în mod gratuit cum s-au angajat, dar ocupă şi alte funcţii, incompatibile, în cadrul unităţilor publice de învăţământ: diriginţi, directori, inspectori şcolari şi chiar inspectori şcolari-generali; în cazul preoţilor, din informaţiile pe care le avem, aceştia şi-au transferat cărţile de muncă de la unităţile de cult la unităţile publice de învăţământ.

7 A se vedea „Patriarhia Romana considera decizia Curţii Constituţionale privind orele de religie drept discriminatorie si umilitoare”: (http: //www.hotnews.ro/stiri-esential-18546418-patriarhia-romanaconsidera-decizia-curtii-constitutionale-privind-orele-religie-drept-discriminatorie-umilitoare.htm) accesat la 11 noiembrie 2016.

8 Idem.

9 A se vedea adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 12.471 din 22 decembrie 2014 (Noi reglementări în înscrierea la ora de Religie. Decizii, comunicate, luări de poziţie, în Noua Revistă de Drepturile Omului vol. 11, 2015, p. 108-109).

10 Profesorul Emil Moise.

11 Decizia Curţii Constituţionale nr. 669/2014 (M.Of. nr. 59 din 23.01.2015).

12 Desigur că persoanele care doreau să urmeze cursurile disciplinei confesionale Religie, elevi majori sau părinţi ai elevilor minori, puteau depune o cerere în acest sens şi înainte de publicarea Deciziei nr. 669/2014 în Monitorul Oficial, mai ales că imediat după adoptare a fost intens mediatizată atât în mass-media scrisă, cât şi în cea audio video.

13 Am menţionat Biserica Ortodoxă Română pentru că, pe de o parte, este Biserica cu cei mai mulţi membri în România, dar şi pentru că a fost organizaţia cu cea mai mare influenţă în determinarea instituţiilor şi autorităţilor publice să încalce prevederile legale. Celelalte culte religioase din România şi-au anunţat membrii, în perioada dintre adoptarea Deciziei nr. 669/2014 şi data publicării acesteia, că urmează să depună cereri pentru frecventarea cursurilor confesionale de Religie în şcoli.

14 A se vedea, în acest sens, concluziile cercetării publicate în S. Enache (coord.), Promovarea interesului superior al copilului în educaţia religioasă: Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România, Târgu-Mureş, 2007. A se vedea şi E. Moise, op. cit.

15 A se vedea, printre altele materialele de pe (http: //www.hotnews.ro/stiri-esential-19205804-intamplaora-religie-scoala-care-este-pozitia-ministerului-educatiei-cum-arata-decizia-curtii-constitutionale-spuneprofesorul-care-plecat-plangerea.htm) şi (http: //www.mediafax.ro/social/ministrul-educatiei-decizia-ccprivind-ora-de-religie-va-produce-efecte-din-septembrie-2015-13787315) accesate la 26 noiembrie 2016.

16 La acea dată Ministru al Educaţiei a fost domnul Sorin Câmpeanu, iar subsecretarul de stat la care fac referire era doamna Liliana Preoteasa, în Guvernul condus de Victor Ponta.

17 A se vedea (https: //danielvla.wordpress.com/2014/12/17/hotarari-ale-sinodului-bor-privind-sutinereaorei-de-religie-si-sustinerea-unei-alternative-la-cardul-national-de-sanatate/) accesat în 26.11.2016.

18 Petiţia cu nr. 4/27.01.2015, înregistrată la Cabinetul Ministrului Educaţiei la nr. 8094F/28.01.2015.

19 În foarte multe dintre cazuri, părinţilor şi elevilor li s-a cerut să depună o cerere de renunţare la ora de Religie, ceea ce nu reprezenta o soluţie conformă cu noua situaţie.

20 Petiţia nr. 8/03.02.2015 înregistrată la Cabinetul Ministrului Educaţiei la nr 8118F/04.02.2015.

21 Art. 5 din Legea nr. 489/2006.

22 Petiţiile înregistrate de la nr. de 59 la nr 73/09.02.2015. Începând cu data de 23.01.2015, cadrele didactice care au predat Religia fără cererea explicită a părinţilor sau a elevilor majori nu puteau fi retribuite din bani publici câtă vreme nu au existat cererile menţionate în Decizia Curţii Constituţionale. Asociaţia a anunţat că va sesiza Curtea de Conturi a României, solicitând verificarea acestui aspect şi luarea măsurilor care se impun.

23 Art. 21 din Legea nr. 489/2006.

24 Adoptarea propunerii Bisericii Ortodoxe Române ar fi intrat în conflict atât cu prevederi internaţionale, constituţionale şi ale legislaţiei naţionale, dar şi cu dispoziţiile din Decizia Curţii Constituţionale nr. 669/2014. Modificarea unui act normativ după ce prevederi ale acestuia au fost declarate neconstituţionale nu se poate face decât prin punerea în acord a noilor prevederi cu dispoziţiile din decizia CCR. Aspectul este reglementat prin prevederile art. 147 din Constituţia României.

25 Afirmaţiile acestuia sunt consemnate în procesul verbal al şedinţei. Nici domnul Bogdan Stanciu, şi nici Asociaţia Pro Vita, nu au figurat printre invitaţi (lista invitaţilor poate fi consultată aici: (http: //www.cdep.ro/comisii/invatamant/pdf/2015/pv021719.pdf) (accesat 20 noiembrie 2016).

26 Doamna Liana Stanciu.

27 Domnul Ruben Ologeanu, coordonator relaţii publice.

28 Domnul Virgil Achihai, preşedinte.

29 Petiţia nr. 494/19.02.2015. 

30 Interdicţia de a organiza evenimente cu caracter religios era (şi este) reglementată, însă majoritatea unităţilor publice de învăţământ ignoră prevederile legale imperative. Astfel, conform art. 4 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5115/2014, unităţile de învăţământ se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe religioase, în incinta acestora fiind interzise organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prozelitism religios.

31 Preşedintele Asociaţiei Secular-Umaniste din România, domnul Toma Pătraşcu, a declarat că adoptarea unor dispoziţii în conformitate cu cerinţele Patriarhiei Române ar veni în contradicţie cu Constituţia, cu Legea cultelor şi a libertăţii de conştiinţă nr. 489/2006, cu Legea Drepturilor copilului nr. 272/2004 şi, în mod evident, cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 669/2014.

32 Autorul excepţiei care a stat la baza adoptării Deciziei Curții Constituționale nr. 669 a fost prezent la dezbatere, reprezentând, ca preşedinte, Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă.

33 Mai multe informaţii depre prevederile legale care susţineau această afirmaţie a Asociaţiei, vezi supra, la notele nr. 20 şi 22.

34 Aprecierea autorului, prezent la dezbatere.

35 A se vedea (http: //www.b365.ro/campeanu-pentru-participarea-la-ora-de-religie-ar-putea-fifacuta-o-cerere-pe-ciclu-de-invatamant_225030.html), sau (http: //www.agerpres.ro/social/2015/03/05/cimpeanu-sunt-1-809-000-de-cereri-de-inscriere-la-ora-de-religie-la-nivelul-orei-12-00-77-baza-deraportare-17-41-23) (accesat 27 noiembrie 2016).

36 Nu ştim dacă domnul Moşoiu a avut mandat din partea Ministerului Educaţiei pentru a fi prezent la dezbatere, însă poziţia Ministerului ar fi trebuit să fie susţinută de un funcţionar public cu competenţe juridice. La fel în ceea ce o priveşte pe doamna Preoteasa Liliana care, în susţinerile sale, a făcut mai multe confuzii de natură juridică, afirmând, printre altele, că disciplina Religie este opţională, că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi aplicată retroactiv şi deci, anul şcolar fiind în curs, aceasta se va aplica începând cu anul şcolar următor, ori că susţinerile autorului excepţiei au fost aprobate de Curte doar în procent de 20% (afirmaţie care nu numai că era falsă, dar al cărei conţinut era redundant în contextul dezbaterii).

37 Art. 3 al Convenţiei cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990. Prevederea este transpusă şi completată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului: principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate

38 A se vedea primul material de la nota nr. 15. A se vedea şi (http: //www.oradereligie.ro/01- octombrie-cerere-depusa-de-apor-la-inspectoratul-scolar-al-muncipiului-bucuresti/) accesat 26 noiembrie 2016.

39 În calitate de director general al Direcţiei Învăţământ Preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei.

40 Adresa nr. 6153A/17.02.2016. La data interpelării, domnul Cornel George Comşa era deputat independent de Alba.

41 Este vorba de proiectul de lege înregistrat la Camera Deputaţilor la nr. Pl-x nr 574/2014 prin care se propunea modificarea art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, astfel încât din Consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ liceal să facă parte, cu drepturi depline, şi un reprezentant al elevilor, proiect important în sensul respectării drepturilor copiilor şi al urmăririi interesului superior al acestora.

42 Întrebările adresate prin interpelare priveau: care sunt atribuţiile acestuia în raport cu activitatea CNE?; în ce calitate a participat dl Moşoiu la Adunarea Generală a CNE din 2-5.02.2015; dacă au mai fost semnalate chestiuni similare cu cele descrise pe care dl. Moşoiu le-a întreprins în relaţia cu elevii din cadrul CNE; dacă a monitorizat cineva activitatea acestuia în relaţia cu elevii din CNE; ce măsuri a luat Ministrul Educaţiei cu privire la suspiciunea că dl. Moşoiu a intimidat şi hărţuit elevi, membri ai CNE; dacă dl. Moşoiu, în calitate de consilier pe probleme de religie al Ministrului Educaţiei susţine poziţia Bisericii Ortodoxe Române cu privire la decizia CCR care priveşte ora de religie. În legătură cu astfel de fapte ale domnului Moşoiu a se vedea şi (http: //adevarul.ro/educatie/scoala/presedinteleconsiliului-national-elevilor-romeo-mosoiu-incercat-foloseasca-structura-elevilor-scopuri-personale- 1_55819717cfbe376e3562279a/index.html) sau (http: //www.stiridecluj.ro/social/o-studenta-din-cluj-ascris-despre-abstinenta-sexuala-pana-la-casatorie-ea-cere-demisia-consilierului-ministrului-educatie) accesat 25 noiembrie 2016.

43 Prin adresa nr. 8345/24.04.2015.

44 Printre acestea se află Asociaţia Secular-Umanistă din România, Asociaţia Elevilor din Constanţa, Asociaţia Elevilor din Bacău, Asociaţia Elevilor din Alba, Academia Tinerilor, Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului, ActiveWatch, Asociaţia Umanistă Română, Mame pentru Mame, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, Centrul FILIA, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice.

45 A se vedea (http: //www.apador.org/cerem-demiterea-lui-romeo-nicu-mosoiu-consilier-alministrului-educatiei-nationale/) accesat la 23.11.2016.

46 Solicitarea a fost generată de iniţiativa APOR şi a altor organizaţii fundamentalist religioase prin care se încerca adoptarea de către Ministerul Educaţiei a unor politici bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă în detrimentul evidenţei ştiinţifice şi care încerca să blocheze introducerea educaţiei sexuale în şcoli. Conflictul de interese era evident şi cu referire la problematica înscrierii elevilor pentru a frecventa cursurile disciplinei Religie.

47 Înregistrată la ANI la nr. 5014/19.03.2015.

48 Asociat în cadrul „Zip Travel România S.R.L” şi „Zip Travel Internaţional”, manager proiect în cadrul proiectului „Construcţia instituţiei `lucrătorul de tineret` pentru integrarea tinerilor în societate” (în cadrul proiectului „lucrătorul de tineret” a fost angajată şi Oana Moşoiu, soţia domnului Moşoiu), angajat al asociaţiei Euro 26 România în proiectul „Centre start-up pentru tineri”, pe de altă parte. Printre altele, petenţii au reclamat şi faptul că dl. Moşoiu şi-a folosit calitatea de responsabil MECTS în relaţia cu Consiliul Naţional al Elevilor pentru a-l folosi ca beneficiar în proiect. Mai mulţi reprezentanţi ai elevilor din cele 41 de consilii judeţene ale elevilor au fost cooptaţi automat în proiect, devenind beneficiari direcţi sau indirecţi fără a şti acest lucru. Până la data redactării prezentului articol, ANI nu a răspuns plângerii formulate împotriva domnului Moşoiu, deşi au trecut aproape doi ani de la data înregistrării acesteia.

49 Invitaţia a fost înregistrată la Comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor la nr. 4C- 9/30/12.02.2015 şi a fost emisă în baza prevederilor art. 55 alin (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

50 Deşi dezbaterea a avut ca temă punerea prevederilor legii educaţiei în acord cu dispoziţiile Deciziei 669 a CCR, invitarea autorului excepţiei, profesorul Emil Moise, a fost făcută la insistenţele susţinute ale deputatului Remus Cernea. Acesta a declarat că membrii comisiei parlamentare nu au dorit, iniţial, să dea curs acestei invitaţii fireşti.

51 Prin petiţii succesive, înregistrate la nr. 80/03.12.2015, prezentând cele 3 tipuri principale de argumente care delegitimau propunerea BOR, Asociaţia s-a adresat Preşedintelui Senatului României, Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului României, Preşedintelui Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor, Primului-ministru al Guvernului şi ministrului Educaţiei şi Cercetării.

52 Cum niciuna din celelalte comisii ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului nu au acceptat propunerea BOR.

53 A se vedea: (http: //www.hotnews.ro/stiri-esential-19406842-ministerul-educatiei-razgandesteora-religie-devine-optionala-pentru-elevi-din-martie-sorin-cimpeanu-parintii-care-vor-ora-religiepentru-copiii-lor-depun-cerere-pana-6-martie-pentru-anul-scolar-curs.htm) accesată în 27.11.2016.

54 Adresa cu nr. 29703/16.02.2015 a fost transmisă inspectoratelor şcolare şi unităţilor publice de învăţământ începând cu data de 18.02.2015. Este interesant de observat că reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării la dezbaterea din Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, din 17.02.2015, nu au menţionat nimic în legătură cu această adresă şi intenţie a ministerului de a respecta dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale, nici chiar după ce reprezentantul Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a anunţat depunerea unui denunţ penal pentru instigare la nerespectarea legii şi pentru nerespectarea dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei Curţii. Este posibil ca adresa să fi fost antedatată, tocmai pentru a preîntâmpina un asemenea denunţ, sau să fi fost redactată, însă Ministerul Educaţiei să fi încercat cât mai mult amânarea punerii în fapt a acesteia. Ambele variante sunt nelegale şi constituie continuarea abuzurilor săvârşite de Ministrul Educaţiei şi Cercetării şi de reprezentanţii Ministerului.

55 Şi nici în cei 5 ani de dinainte, când Religia a fost predată conform protocoalelor (a se vedea nota nr. 2).

56 Licenţiaţii şi masteranzii facultăţilor de Teologie Ortodoxă depun la sfârşitul studiilor un jurământ de credinţă prin care se obligă să susţină activitatea pastoral-misionară a BOR. Pentru a da vizibilitate acestei obligaţii, jurtământul se asumă, în general, în ceremonii fastuoase (vezi ca exemplu „Jurământ de credinţă la Facultatea de Teologie”, incomod-media.ro, 29 iunie 2013 (http: //incomodmedia.ro/ziar/juramant-de-credinta-la-facultatea-de-teologie-absolventii-promotiei-2013-isi-vorincepe-misiunea-printre-semeni/) accesat la 30 noiembrie 2016. Ca urmare, în chestiuni când BOR şi statul au poziţii divergente, funcţionarii publici care au absolvit Teologia Ortodoxă intră în conflict de interese.

57 Cazul a fost documentat de Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă în Buzău.

58 A se vedea (http: //www.tion.ro/cititorii-ne-sesizeaza-se-pune-presiune-pe-copii-sa-urmeze-oreleoptionale-de-religie/1509625) accesat la 26.11.2016.

59 Arhiva Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă.

60 A se vedea (http: //www.gandul.info/stiri/o-profesoara-de-religie-i-a-trimis-pe-elevi-acasa-cu-unbilet-ce-a-facut-cand-a-constatat-ca-parintii-nu-il-semnasera-13793727) accesat la 26.11.2016 sau (http: //www.obiectiv.info/ce-a-facut-o-profesoara-din-craiova-ca-sa-salveze-ora-de-religie_65128.html) accesat în 26.11.2016.

61 Perioada 18.02.2015-06.03.2015.

62 A se vedea (http: //www.activenews.ro/prima-pagina/CNA-recomanda-televiziunilor-sa-difuzezetrei-spoturi-ce-promoveaza-inscrierea-la-ora-de-religie.-Care-sunt-clipurile-VIDEO-98615) accesat în 27.11.2016.

63 A se vedea (http: //www.hotnews.ro/stiri-esential-19555553-profesor-matematica-solicita-cnaretraga-recomandarea-data-campaniei-pentru-inscrierea-ora-religie-mesajul-este-falsmanipulator.htm) accesat în data de 27.11.2016. A se vedea şi materialul de la nota nr. 61.

64 A se vedea A. Dogar, Concurs cu premii. Mănăstirea care le oferă elevilor premii de 5500 lei, (http: //greatnews.ro/tag/cerere-pentru-ora-de-religie/) accesat la 27.11.2016.

65 Astfel de abuzuri a sesizat şi domnul senator Niţu Dan, afirmând în una din declaraţiile date massmedia că primeşte foarte multe reclamaţii în acest sens. Senatorul a îndemnat la respectarea Prevederilor Constituţiei, a drepturilor şi a libertăţilor individuale şi la oprirea presiunilor asupra copiilor şi părinţilor acestora. A se vedea (http: //arenavalceana.ro/2015/02/24/in-valcea-se-fac-presiuni-asupraelevilor-pentru-a-se-inscrie-la-cursurile-de-religie/comment-page-1/) accesat în 26.11.2016.

66 În sensul prevederilor legale menţionate, cadrele didactice care predau disciplina Religie, nu ar putea ocupa în unităţile publice de învăţământ alte funcţii în afara celor de cadru didactic. Acest aspect, deosebit de important, necesita însă o abordare separată. Multe dintre cadrele didactice care predau în unităţile publice de învăţământ disciplina Religie, unele dintre acestea fiind chiar preoţi, au ocupat şi ocupă funcţii, precum diriginte, director, inspector şcolar-general. În municipiul Buzău, un preot creştin ortodox a deţinut mai mulţi ani funcţia de inspector şcolar general adjunct, apoi director al Palatului Copiilor, iar la data redactării prezentului articol este, de mai mulţi ani, directorul unei şcoli post liceale de asistenţi medicali (!). Toate funcţiile de conducere menţionate sunt funcţii publice, în unităţi publice de învăţământ, aflate în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

67 De altfel, Asociaţia a sesizat în mai multe rânduri aceste aspecte, conflictul de interese fiind existent şi în perioada în care prevederile art. 9 alin (2), respectiv ale art. 18 alin (2) din cele două legi ale educaţiei au fost în vigoare, însă acest aspect a devenit cu atât mai evident după adoptarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 669/2014.

68 În conformitate cu prevederile art. 12 din O.G. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, „funcţionarilor publici şi persoanelor încadrate cu contract individual de muncă le este interzis să primească petiţiile direct de la petenţi, să intervină sau să depună stăruinţă pentru soluţionarea acestora în afara cadrului legal”, iar conform art. 4 al aceluiaşi act normativ, „conducătorii instituţiilor publice sunt direct răspunzători de buna organizare şi desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere şi rezolvare a petiţiilor ce le sunt adresate, precum şi de legalitatea soluţiilor”.

69 Cum s-a întâmplat la şedinţa cu directorii unităţilor publice de învăţământ din subordine, organizată de I.S.J. Buzău în data de 19.02.2015 şi la care mass-media nu a avut acces. La şedinţă a fost invitat Episcopul Buzăului şi Vrancei care, într-un discurs de peste 30 de minute, a îndemnat directorii unităţilor publice de învăţământ să influenţeze exprimarea opţiunii părinţilor sau a elevilor majori, în sensul depunerii cererii pentru participarea la ora de Religie, săvârşind infracţiunea de instigare la nerespectarea legii. Reprezentantului Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, cadru didactic în subordinea I.S.J. Buzău şi titular al Deciziei Curţii Constituţionale, nu i s-a permis luarea cuvântului, deşi a insistat, încălcându-se prevederile Legii transparenţei decizionale nr. 52/2003.

70 Petiţia nr. 97/22.02.2015.

71 A se vedea (http: //stiri.tvr.ro/elevii-care-nu-au-facut-cerere-pentru-religie-sunt-obligati-sa-steala-ora-ca-sa-fie-supravegheati_57294.html) accesată la 27.11.2016.

72 A se vedea sursa indicată la nota nr. 62, finalul articolului.

73 A se vedea (http: //www.hotnews.ro/stiri-esential-19609389-victor-ponta-95-dintre-copii-inscrisreligie-pentru-nevoie-valori.htm) accesat în 27.11.2016.

74 La una din emisiunile la care am participat, la postul local de televiziune, Campus TV, preşedintele APOR filiala Buzău, a afirmat că numai la nivelul judeţului APOR, există un număr de 80 000 de mebri.

75 În unitatea de învăţământ în care sunt cadru didactic, cu două zile înainte de data limită pentru depunerea cererilor, erau înscrişi 200 de elevi dintr-un total de 800. În zilele rămase, joi şi vineri, curtea a fost plină de părinţi, în condiţiile în care sunt des întâlnite situaţii în care unii părinţi nu vin la coală niciodată în cei 4 ani de studii, sau vin foarte rar, iar majoritatea elevilor sunt din mediul rural, Cu toate acestea, la finalizarea perioadei de înscriere, numărul total al elevilor înscrişi a fost de 400, deci 50% din totalul elevilor. Chiar şi la data redactării prezentului studiu, în unele clase nu este niciun elev care să urmeze orele acestei discipline.

76 Apelul a fost circulat de către Episcopia Buzău în luna septembrie 1990 (document găsit în Arhiva Episcopiei Buzău, aflat în Arhiva Asociaţiei pentru Libertatea de Conştiinţă. Apelul purta ştampila Episcopiei Buzăului, PAROHIA SF. DIMITRIE, Municipiul Buzău, Judeţul Buzău, Nr. An …Luna…Zi…, Nota de pe ultima pagină conţine următoarea solicitare: „Vă rugăm să binevoiţi a multiplica exemplarul liniat pentru obţinerea mai multor semnături din parohia P.C. Voastre. Apelul se va centraliza în ordine ierarhică, pe Protoerii, Eparhii, mitropolii, până la Sf. Patriarhie, în vederea realizării scopului pentru care am lansat acest apel (Tip. ARG. Cd. 2714/90; A3, 12 - 11 000 exemplare, Parohia „Sf. Gheorghe” - Curtea de Argeş). Comitetul de iniţiativă pentru introducerea învăţământului religios în Şcoală, Parohia „Sf. Gheorghe”, Curtea de Argeş.