Va propunem...
2023 Nr 1
Gabriel ANDREESCU
Încălcarea ofensatoare și provocatoare a libertății de asociere. Cazul asociației „15 Decembrie - Zi a Solidarității române-maghiare”
Studiul analizează un caz destinat să devină notoriu, de încălcare a libertății de asociere prin refuzul Secretariatului General al Guvernului (SGG, uneori „Sectretariatul”) de a acorda dreptul de folosire a numelui, organizației neguvernamentale „15 Decembrie - Zi a Solidarității române-maghiare”. Într-o primă parte descriu asociația, subliniind specificul ei pus în evidență chiar de nume, descriu inițierea demersurilor de obținere a personalității juridice și atitudinea primei autorități publice cu care s-a confruntat. Introduc detalii privind inițiatorii, relevante pentru refuzul SGG.. Fac o trecere în revistă a problematicii libertății de asociere în raport cu doctrina Convenției europene a drepturilor omului dezvoltată prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru a descrie standardele europene care semnifică atitudinea SGG. Considerațiile enumerate asigură cadrul analizei acestui caz de încălcare a libertății de asociere, problematic prin nivelul arbitrariului și confuziei autorităților de stat în exercițiul atribuțiilor lor de respectare a drepturilor fundamentale.1
1. Înființarea asociației „15 Decembrie - Zi a Solidarității românemaghiare”. Fondatorii asociației
La data de 15 decembrie 2019, la Timișoara, 5 cetățeni, trei maghiari și doi români cunoscuți pentru activismul lor civic manifestat pe o lungă perioadă, 2 au ținut o conferimță de presă în care au anunțat crearea asociației „15 Decembrie - Zi a Solidarității românemaghiare” (mai departe, și „Asociația”). Declarația de constituire, citită la conferința de presă, enunța miza inițiativei: recunoașterea zilei de 15 decembrie 1989 drept primă zi a Revoluției române; sublinierea faptului că Revoluția a început prin solidarizarea unor români și a unor maghiari în jurul pastorului și disidentului László Tőkés, în numele aspirației comune pentru libertate; promovarea memoriei românilor și maghiarilor care au acționat în comun împotriva regimului comunist, asumând identitatea lor diferită; voința membrilor asociației de a afirma demnitatea Revoluției din decembrie 1989; denunțarea vastei acțiuni a foștilor membri ai Securității și ai nomenclaturii de negare a rolului revoluționarilor și, în conexiune, provocarea de tensiuni inter-etnice începând cu primele luni ale anului 1990. Membrii fondatori anunțau: „Vom deconstrui manipulările, vom investiga înscenările și vom desconspira autorii acestor manipulări care au făcut nespus rău, și continuă să facă rău, întregii societăți”. Numele asociației constituie esența ideilor declarației. Acesta subliniază că ziua de 15 decembrie 1989 este momentul de început al revoluției, eveniment fondator al democrației românești post-comuniste; solidarizarea unor români și maghiari în numele aspirației spre libertate are un caracter excepțional, iar ziua manifestării ei are vocația de a deveni un simbol al solidarității interetnice. Pentru fondatorii asociației, numele ales nu a reprezentat o simplă etichetă, ci însăși substanța ideilor care i-a determinat să se asocieze. Prin tergiversări, amânări și în final, prin refuzul explicit al acordării dreptului de folosire a numelui, SGG a blocat obținerea personalității juridice a Asociației. S-a întâmplat chiar în prima fază a procedurilor. Pentru felul în care fost tratată inițiativa asociativă, lista fondatorilor contează la fel de mult precum declarația de principii și scopurile asociației. Cine sunt membrii fondatori constituie un indiciu asupra mizei pe care o are opoziția Secretariatului General al Guvernului față de înființarea organizației „15 Decembrie - Zi a Solidarității române-maghiare” Un co-președinte al asociației este László Tőkés, pastorul reformat care a aprins scânteia revoluției. Fapt puțin cunoscut de opinia publică românească, László Tőkés are și meritul de a fi fost unul dintre disidenții cu cea mai lungă activitate de contestare, în România, a autorităților comuniste. 3 A fost acuzat că în luna noiembrie 1974, a ținut o predică în care „în mod instigator, șovin și ostil regimului a redat viața pe pământ și eternitate”. 4 Într-o altă notă informativă, era denunțat că a susținut în fața unui olandez că „Partidul Comunist Român duce o politică de asimilare a maghiarilor”. 5 În luna martie 1975, trimitea către rectorul Institutului Teologic Protestant din București-Napoca, unde era înscris, un „raport” prin care protesta împotriva deschiderii scrisorilor personale ale studenților de la Institut și deplângea atmosfera „neîncrederii, a reavoinței, a intrigii”. 6 După ce a citit declarația în sala de mese, în fața colegilor, a fost dat afară din internat. La 11 septembrie 1975 a primit prima avertizare din partea Securității, a fost pus să dea trei declarații (anunță chiar anchetatatorul) și să semneze un angajament de colaborare. 7 Aceste detalii reprezintă începutul. Acțiunile protestatare, acuzațiile la adresa PCR și a lipsei de libertate religioasă, rapoartele sale adresate conaționalilor și opiniei publice internaționale privind afectarea vieții comunității maghiare din România, asocierea la revista clandestină Ellenpontok (Contrapuncte), contactele cu cetățeni și organizații străine cărora le dezvăluia situația din țară, toate aceste manifestări disidente vor continua an de an. La sfârșitul ultimului deceniu comunist, acțiunile lui László Tőkés își vor amplifica miza, vor atinge temele cele mai sensibile, iar persoana sa va deveni din ce în ce mai cunoscută în lume. La 6 septembrie 1988, el și pastorul Molnár János adresau Sinodului Bisericii Reformate un protest față de programul de sistematizare a satelor. La 24 iulie 1989, emisiunea Panorama de la Budapesta a difuzat un interviu acordat de László Tőkés lui Réjean Roy şi Michel Clair, doi jurnaliști canadieni, care prin conținut și prin locul de unde a fost făcut cunoscut opiniei publice a mâniat autoritățile comuniste. 8 În luna august 1989 a adresat o scrisoare deschisă participanților la evenimentul de la Sopron (Ungaria, granița cu Austria), care a prefigurat căderea zidului Berlinului. Citez din apel: „Dragi fraţi în Europa! Locuitorii continentului nostru de pe aceste meleaguri privesc cu năzuire spre marile întâlniri din lumea răscolită, la care ei nu pot participa. O mulţime de oameni ar fi bucuroși, chiar și în țara noastră, să se alăture vouă și marşului european tot mai accentuat…”. 9 Mobilizarea în jurul lui László Tőkés a unor maghiari și români, la 15 decembrie 1989, când urma să fie mutat din Timișoara, lăsând în urmă Biserica reformată unde slujise în ultimii doi ani a fost consecința, încununarea unei confruntări cu regimul care acoperea, practic, toată viața adultă a pastorului reformat. Faptul că înainte de 15 decembrie 1989 și în acea zi fatală regimului, Securitatea nu a trecut la o acțiune brutală de anihilare a pastorului care o sfida se explică prin refuzul lui Nicolae Ceaușescu de a aproba propunerile ofițerilor din Timiș, din teama că, având în vedere faima lui, se va crea un nou „caz internațional”. Prestigiul pastorului i-a adus, în acea zi, în fața Bisericii reformate, pe diplomatul american Denis Curry și pe o ziaristă britanică, prezența lor determinând Securitatea să amâne intervenția în forță. 10 Revolta din Timișoara nu este legată de numele lui László Tőkés „din întâmplare”, ci de faptul că el, nu doar „unul dintre alții”, înfrunta regimul de acolo la capătul unei opoziții de peste un deceniu.
1 Întrucât încălcarea libertății de asociere atinge în acest caz un grad neobișnuit de arbitrariu și confuzie, Noua Revistă de Drepturile Omului publică și un documentar care pune la dispoziție cercetătorilor documentele principale cazului. La data de 20 martie 2023, exista acces la toate link-urile unde am făcut trimitere. Acesta este motivul pentru care nu am mai indicat momentul în care am accesat fiecare link în parte. În cuprinsul articolului, am scris numele maghiarilor în ordinea curentă din referințele în limba română, engleză și franceză („László Tőkés” și nu „Tőkés László”). Între maghiari, mulți semnează punând înainte numele (spre exemplu, chiar dl. Tőkés László), unii încep cu prenumele (cazul dlui. Előd Kincses).
2 Membrii fondatori ai asociației: László Tőkés, Gabriel Andreescu, Előd Kincses, Florian Mihalcea și Zsolt Szilágyi au fost activi civic în toți anii de după revoluție; doi dintre ei au susținut deschis valorile drepturilor și libertăților omului și înainte de căderea regimului comunist.
3 Iată o demonstrație a felului în care se manifestă ignorarea lungii perioade de disidență a lui László Tőkés. În Wikipedia, care-i prezintă biografia, apare următoarea susținere: „László Tőkés a protestat față de actul prin care a fost desființată trupa de teatru [„Thalia” - trupă de teatru de limbă maghiară organizată pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Timișoara], iar protestul său a fost difuzat de autoritățile din statul vecin, Ungaria, prin Radio Budapesta la 28 mai 1989. În urma acestui eveniment, László Tőkés a devenit cunoscut ca disident față de regimul român” (subl.m. -https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A1szl%C3%B3_T%C5%91k%C3%A9s). Or, László Tőkés protestase public, în Institutul Teologic Protestant unde era student, încă din anul 1975 – vezi în continuare.
4 Notă infomativă din 30.06.1975, Arhiva CNSAS, I 0185099, p. 66.
5 Notă infomativă din 21.08.1975, Idem, p. 68. 6 Arhiva CNSAS pe numele lui Tőkés László („Absolventul”), I 0185099, p. 39.