NRDO

 

Corneliu-Liviu Popescu, Subminarea instituţională a statului de drept

 

Prin actele Parlamentului, Preşedintelui României, Curţii Constituţionale sau Guvernului, după caz, se aduce atingere existenţei sau funcţiilor unor autorităţi statale importante în arhitectura instituţională democratică a României, cum sunt Parlamentul, ministrul şi Ministerul Justiţiei, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ori Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Acest lucru subminează statul de drept şi regimul democratic şi poate sădi germenii unui regim autoritar.

 

preeminenţa dreptului, stabilitatea raporturilor juridice, valoare constituţională, abuz de putere, excepţii de neconstituţionalitate

 

Gabriel Andreescu, Necesitatea judecătorilor specializaţi în cazurile de colaborare cu Securitatea ca poliţie politică

 

Studiul analizează hotărârile Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a - Contencios administrativ şi fiscal trei, date la sfârşitului anului 2008 în cauze în care CNSAS depusese acţiuni de constatare privind presupuse fapte de colaborare cu Securitatea, în două cazuri, ca informator, în al treilea, ca ofiţer de securitate. În ciuda angajamentelor, notelor informative acuzatoare, respectiv, a măsurilor punitive decise de ofiţer, Tribunalul Bucureşti Secţia a IX-a a respins constatările CNSAS. Lucrarea analizează erorile de analiză a celor trei hotărâri judecătoreşti şi aduce argumente privind necesitatea specializării judecătorilor pe cauzele în care se evaluează colaborarea cu poliţia politică comunistă.

 

ofiţer de securitate, colaborator, poliţie politică, notă informativă, avertizare, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

 

Asztalos Csaba Ferenc, Secularism şi cooperare în raportul dintre stat şi culte

 

Articolul abordează relaţia dintre autoritatea statală şi cultele religioase din perspectiva standardelor internaţionale, a modelelor internaţionale şi a caracteristicilor naţionale. Raportul dintre stat şi culte a fost analizat pornind de la libertatea credinţei religioase, s-a dorit identificarea efectelor raportului dintre stat şi culte asupra libertăţii credinţei cetăţeanului. În exercitarea libertăţii credinţei, în mod individual sau colectiv, au fost urmărite obligaţiile statului, pozitive şi de abţinere. Relaţia de interdependenţă stabilită între stat şi culte trebuie să ţină seama de asigurarea unui echilibru între cele două. În relaţia dintre stat şi culte trebuie să se specifice în mod special principiile de drept şi să se ţină seama de modelele internaţionale oferite şi de jurisprudenţa naţională şi internaţională din domeniu.

 

libertatea credinţei, laicitate, stat secular, simboluri religioase, neutralitatea statului, obligaţii negative, obligaţii pozitive

 

Dezideriu Gergely, Segregarea copiilor romi în sistemul educaţional românesc şi protecţia juridică împotriva discriminării

 

            Prezentul articol explorează problematica segregării în educaţie a copiilor Romi şi standardele juridice privind interzicerea segregării ca formă de discriminare, directă sau indirectă. Premisa analizei o constituie standardele fixate de Directiva de Egalitate Rasială a Uniunii Europene (2000/43/CE) şi recentele cazuri soluţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Cehiei, Greciei şi Croaţiei. În comparaţie cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este analizat modul în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a soluţionat, în jurisprudenţa sa, plângerile privind segregarea copiilor romi în sistemul educaţional din România.  

 

romi, segregare rasială, protecţie juridică, directivă, tratament egal, Curtea Europeană de Justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

 

 

Sonia Drăghici, Dreptul fundamental între definiţie şi efecte juridice

             

Articolul prezintă principalele direcţii de cercetare în materia drepturilor individului întâlnite astăzi în sistemul juridic francez şi german. Alegerea celor două ordini este determinată de faptul că fiecare dintre ele sunt reprezentantele a două din cele mai importante momente ale acestei categorii de drepturi: drepturile naturale şi respectiv drepturile fundamentale. Importanţa noţiunii de drept fundamental şi evocarea acesteia de către Consiliul constituţional în jurisprudenţa sa a determinat în sistemul francez apariţia nevoii resimţită la nivel doctrinar de a defini noţiunea sau chiar de a pune problema existenţei unei astfel de categorii juridice în sistem. Vechimea noţiunii în dreptul german face ca cele mai importante dezbateri doctrinare aici să treacă de nivelul încercărilor de a recunoaşte în dreptul fundamental o nouă categorie juridică, pentru a se îndrepta către stabilirea efectelor pe care această categorie de drepturi o are asupra ordinii juridice. Aceste efecte depind de precizarea dublului caracter obiectiv şi subiectiv pe care drepturile fundamentale îl au în ordinea juridică germană în baza jurisprudenţei constituţionale. Abordarea descriptivă a aspectelor juridice proprii drepturilor fundamentale întâlnite în cele două ordini juridice se justificată prin faptul că formularea unei viziuni româneşti asupra problematicii depinde în mod direct şi nu poate avea loc fără cunoaşterea acestor aspecte.

 

drept al omului, drept fundamental, drepturi defensive, libertate publică, drepturilor subiective, valoare constituţională

 

Valentin - Stelian BĂDESCU, Consideraţii cu privire la sistemul juridic român de protecţie a refugiaţilor din perspectiva integrării euro - atlantice a României

 

            Studiul analizează problematica dreptului refugiaţilor ca parte a drepturilor omului şi în raport cu dreptul internaţional umanitar. Caracterul dinamic al acestei „instituţii" oglindind caracterul fluctuant al migraţiei, în particular, al fluxurilor de refugiaţi, a fost corelat cu politicile şi practicile elaborate de state şi organizaţiile internaţionale. Acestea au încercat, cu un succes relativ şi în grade diferite ale dorinţei politice, să găsească soluţii pentru păstrarea demnităţii şi integrităţii persoanelor prin adaptarea unor sisteme de protecţie specifice. Lucrarea atrage atenţia asupra impreciziei termenului de „protecţie" argumentând de ce lipsa sau negarea protecţiei este principala problemă a refugiaţilor pe care dreptul internaţional încearcă să o rezolve. S-a subliniat importanţa aşezării protecţiei refugiaţilor în contextul larg al drepturilor fiecărei fiinţe umane la viaţă, libertate şi securitate, drepturi puse în pericol prin încălcarea statutului refugiatului.

 

refugiaţi, protecţie internaţională, drept internaţional umanitar, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. integrare euro - atlantică