NRDO

Recenzii

Valentin Constantin, Drepturile omului, între „nu vrem” şi „nu putem”

Abstract: Articolul cuprinde câteva reflecţii prilejuite de iminenta intrare în vigoare a Protocolului nr. 14 al Convenţiei europene a drepturilor omului. Reforma confirmă tranziţia sistemului de la scopul “constituţional” la scopul “protecţiei victimelor”. Schimbarea de facto a scopului provoacă dubii legitime legate de efectivitate. În cazul particular al României, numărul foarte mare de plângeri la Curte este explicat din două perspective. Principala sursă a problemelor pare să fie ambiguitatea care înconjoară aplicarea direct a Convenţiei de către judecătorul intern. Există probabil şi alţi factori implicaţi în criza implementării drepturilor fundamentale. Articolul izolează doar unul dintre aceşti factori, slaba aderenţă a judecătorilor la valorile Convenţiei Europene.   

            Keywords: Convenţia europeană, hotărâri-pilot, marjă de apreciere, satisfacţie echitabilă, self-executing treaty, jurisprudenţă, stat de drept

Corneliu-Liviu Popescu, Menţinerea regimului democratic în urma revizuirii constituţionale

Abstract: Subiectul principal care domină viaţa politică sub aspect constituţional este revizuirea Constituţiei. Este necesar să se meargă chiar mai departe, adoptându-se o Constituţie complet nouă. Valorile fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi drepturilor omului trebuie clar consacrate şi, mai ales, garantate, în special printr-un mecanism constituţional coerent, clar şi detaliat.

Keywords: reformă constituţională, stat de drept, şef politic al naţiunii, pluralism politic, independenţa puterii judiciare, control parlamentar

Alina Mirabela Gentimir, Care formă de autonomie este favorabilă României?

            Abstract: După evenimentele din anul 1989, România a adoptat o perspectivă democratică asupra diversităţii religioase şi lingvistice, axată pe drepturile omului. Eforturile armonizării legislative cu exigenţele internaţionale din toată această perioadă au demonstrat permanentul interes pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor individuale ale membrilor minorităţilor naţionale. Constituţia României din anul 2003, ca şi Statutul minorităţilor naţionale recunoaşte dreptul la autonomie culturală : dreptul la utilizarea limbii materne în justiţie, educaţie şi administraţie. Având în vedere faptul că minoritatea maghiară reprezintă cea mai importantă dintre minorităţile din România, autorităţile de la Bucureşti au avut un dialog deschis cu autorităţile centrale din Ungaria. Sensibilul context balcanic şi apartenenţa celor două ţări la Uniunea Europeană demonstrează absenţa vreunei utilităţi a autonomiei teritoriale în regiunea celor trei districte unde minoritatea maghiară formează majoritatea.

Keywords: minoritate naţională, instrumente internaţionale, autonomie teritorială, autonomie culturală, Statutul minorităţilor naţionale, Comisia de le Veneţia

Gabriel Andreescu, Răspuns la întrebarea:: care formă de autonomie?

            Abstract: Studiul a fost elaborat în oglindă la articolul lectorei Alina Mirabela Gentimir, ceea ce a permis scoaterea în relief a unor probleme clasice ale doctrinei minorităţilor naţionale: măsura în care evaluările politicilor naţionale pot fi sau sunt „obiective”; relevanţa instrumentelor internaţionale pentru problematica unei societăţi unde coexistă puternice minorităţi istorice; relevanţa autonomiei teritoriale în raport cu autonomia culturală (personală). Sunt făcute mai multe observaţii critice la adresa Statutului minorităţilor naţionale al cărui proiect aşteaptă, din anul 2005, adoptarea sa de către Parlament.

            Keywords: minoritate naţională, standard minim, măsuri speciale, autonomie teritorială, autonomie culturală, Statutul minorităţilor naţionale