NRDO

Lucian Bojin, Cum face față Curtea Europeană a Drepturilor Omului testului legitimității 

Rezumat: În lucrare este operată o clasificare a criticilor aduse activităţii CEDO în două categorii: critici ţinând de chestiuni administrative, precum soluţiile la supraîncărcarea rolului Curţii, şi critici care ţin de chestiuni politice, vizând mai ales legitimitatea Curţii. Analizând reformele aduse de Protocolul 14 la Convenţie, se observă că urmărirea unei eficienţe sporite a determinat o limitare a controlului judiciar asupra cererilor individuale, în vreme ce persistenţa acestui tip de control este invocată în documentele oficiale ale Consiliului Europei. Această atitudine este interpretată ca indicând o auto-percepţie a lipsei de legitimitate a Curţii. Autorul identifică această percepţie (şi auto-percepţie) a lipsei de legitimitate a Curţii ca reprezentând elementul comun al ambelor categorii de critici. Apoi, încearcă să demonstreze că legitimitatea CEDO este una inerentă, bazată pe poziţia foarte specială a acestei instituţii printre autorităţile naţionale şi supranaţionale.

Key-words: ECtHR, legitimacy, Protocol 14, individual petitions, admissibility, filtering procedure, transparency, certiorari procedure, judicial activism

Bakk Miklos, De la drepturile minorităţilor la autonomie. O provocare cu precedent teritorial: Ţinutul Secuiesc şi regionalizarea României

Abstract: Studiul arată că într-o primă perioadă, ideea autonomiei a servit discursului identitar vizând reconstrucţia comunităţii maghiare și mobilizarea ei politică. Din 1993, au fost elaborate propuneri de legi şi statute care căutau soluţii instituţionale pentru prezervarea identităţii etnice maghiare. După respingerea primului proiect de lege UDMR privind minorităţile naţionale şi comunităţile autonome, în elita maghiară a apărut un clivaj privind rolul autonomiei în ansamblul temelor identitare publice. Curentul majoritar din conducerea UDMR, care a adoptat strategia cooperării prin coaliţii guvernamentale, a păstrat conceptul de autonomie în program, dar a pus accentual pe legiferarea unor măsuri speciale. Din anul 2000, proiectul autonomiei a fost repus pe agenda politică prin constituirea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania și a partidelor etnice maghiare: Partidul Civic Maghiar şi Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). Acestea au revenit la aspirația autonomistă exprimată prin variante de autonomie culturală și teritorială cu statut special. Proiectele autonomiei teritoriale privind Ţinutul Secuiesc au urmat fie devoluţia, fie variante ale regionalizării. 

Key-words: maghiari, autonomie culturală, autonomie teritorială, statut special, regionalizare, UDMR, Ţinutul Secuiesc