NRDO

Rodoljub Etinski, Acordul de la Paris privind schimbările climatice şi drepturile omului

Rezumat: Studiul discută pentru început modul în care Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 1992 recunoaşte injustiţia implicită din relaţia dintre cei responsabili de schimbările climatice şi cei cel mai afectaţi de ele. Urmează o analiză a distribuţiei sarcinii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră între ţările dezvoltate potrivit Protocolului de la Kyoto Protocol, între 2008 şi 2012, şi potrivit Acordului de la Paris. Problema impactului schimbărilor climatice asupra drepturilor omului este discutată în contextul raporturilor, discuţiilor şi rezoluţiilor Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU şi al Proiectului de Acord de la Paris privind Schimbările Climatice din 4 Decembrie 2015. Partea a treia a studiului analizează căile legale disponibile persoanelor la nivel internaţional în probleme de mediu, printre care Acordul Nord-American de Cooperare în Domeniul Mediului (14 Septembrie 1993), Convenţia de la Aarhus (25 iunie 1998), şi Protocolul „Apa şi Sănătatea” din 1999 la Convenţia privind Protecţia şi Utilizarea Cursurilor de Apă Transfrontaliere şi a Lacurilor Internaţionale din 1992. Studiul susţine necesitatea unui organism consultativ de drepturile omului pentru implementarea corectă a Acordului de la Paris. Persoanele şi ONG-urile ar trebui să aibă dreptul să ridice problema respectării standardelor internaţionale de drepturile omului de către acţiunile privind schimbările climatice ale părţilor la Acord în faţa unui organism cu competenţe în această privinţă.

Cuvinte cheie: schimbări climatice, drepturile omului, organism consultativ, Protocolul de la Kyoto, Acordul Nord-American de Cooperare în Domeniul Mediului, Convenţia de la Aarhus 

Ioana Şoldea, Contestația privind tergiversarea procesului și contestația privind durata procesului penal - „remedii efective”?

Rezumat: Calea de atac cerută de Articolul 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să fie eficientă atât în practică cât şi în lege, în sensul prevenirii presupusei violări sau al asigurării unor mecanisme de recurs adecvate în cazul în care violarea a avut deja loc. Articolele 522-526 din Noul Cod de Procedură Civilă român, intrat in vigoare pe 15 februarie 2013, introduc o cale de atac care vizează accelerarea procedurilor legale cu durată excesiv de lungă, şi anume o „contestaţie privind tergiversarea procesului”. Noul Cod de Procedură Penală român, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, introduce ca mecanism de recurs „contestaţia privind durata procesului penal”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează că o cale de atac eficientă trebuie să fie disponibilă atât în cazul proceselor încheiate cât şi al celor în curs de desfăşurare. În acelaşi timp, luând în considerare importanţa acestui subiect pentru aplicant, perioadele de timp cerute de Articolul 488¹ paragraf 3 al Noului Cod de Procedură Penală român of par excesive.

Cuvinte cheie: cale de atac eficientă, timp optimal şi predictibil, timp rezonabil, contestaţie privind tergiversarea procesului, contestaţia privind durata procesului penal, Noul Cod de Procedură Civilă român, Noul Cod de Procedură Penală român, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,  Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Valentin Constantin,  Rezerva de constituționalitate a Federației Ruse

Rezumat: Articolul trece în revistă principalele argumente ale Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse care a decis, prin hotărîrea din 14 iulie 2015, că este îndreptăţită să efectueze un control al hotărîrilor Curţii de la Strasbourg. Controlul urmează să fie efectuat la cererea tribunalelor şi a organelor de stat care pun în executare hotărîrile Curţii, ori de cîte ori constată că acestea intră în conflict cu Constituţia Rusiei. În opinia autorului, acest control de constituţionalitate ex post reprezintă o tehnică echivalentă cu o rezervă de constituţionalitate. Această tehnică, datorită incertitudinii pe care o creează în legătură cu executarea tratatelor, este defavorabilă dezvoltării dreptului internaţional. În acest caz însă, utilizarea ei pare să fie provocată de un anumit activism al Curţii de la Strasbourg. Aceasta pare să nu evalueze toate consecinţele posibile ale unei interpretări „evolutive” a Convenţiei. Sunt evocate în sprijinul acestei opinii, cu titlu de exemplu, două hotărîri ale Curţii europene: Konstantin Markin vs. Rusia din 22.03.2012 şi Anchugov şi Gladkov vs. Rusia din 04.07.2013.

Cuvinte cheie: Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Konstantin Markin vs. Rusia, Anchugov și Gladkov vs. Rusia, control de constituţionalitate

Gabriel Andreescu, Varieties of Multiculturalism and the Canonic Model. The Need for Conceptual Boundaries

Rezumat: Studiul scoate în evidenţă multiplicitatea sensurilor pe care îl capătă conceptul de “multiculturalism” în discursul cercetătorilor, al politicienilor, ziariştilor ori al altor categorii. Ca urmare, argumentez necesitatea de a asigura mai multă coerenţă în utilizarea termenului în cadrul comunităţii profesionale. Propun în acest scop „un model canonic” de multiculturalism, prin care înţeleg politica (concepţia) că echilibrul şi corectitudinea relaţiilor interetnice prespune recunoaşterea importanţei incluziunii minorităţilor şi în acelaşi timp, a privatităţii comunităţilor etno-culturale. Am definit „măsurile multiculturaliste” ca acţiuni normative cu dubla funcţie de asigura simultan incluziunea grupurilor şi privatitatea de grup, distincte de măsurile care au în vedere doar una din cele două dimensiuni. Am inventariat măsuri destinate în mod specific privatităţii comunitare precum excepţiile de ordin legal, înfiinţarea unor instituţii proprii comunităţilor, crearea unor entităţi de ordin public. Între măsurile destinate în mod specific incluziunii comunităţilor etno-culturale, am analizat pe cele care pun accentul pe crearea condiţiilor de includere, pe participarea efectivă a minorităţilor la viaţa publică, pe crearea unui sistem de combatere a discriminării, sau pe asigurarea capabilităţilor membrilor grupurilor sau grupurilor ca atare. Pe această bază am încadrat, conceptual, multiculturalismul liberal şi neliberal.

Cuvinte cheie: multiculturalism, interculturalism, model canonic, privatitate de grup, incluziune, anti-discriminare, multiculturalism liberal, multiculturalism neliberal