NRDO

Andrei Ursu, „Discernământul politic și juridic” al Securității. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceaușescu

Rezumat: Scopul afirmat al represiunii politice a regimului Ceaușescu a fost crearea imaginii unei Românii fără opoziție. Securitatea și-a concentrat eforturile pe „neutralizarea”, „de la început și cu discernământ politic și juridic”, a „nucleelor dizidente”; pe descoperirea „scrierilor” și „intențiilor ostile”; și la oprirea scrisorilor către Radio Europa Liberă care „defăimau situația din țară” și cuplul dictator. Pe baza dosarelor existente la CNSAS, articolul analizează interpretarea dată de Securitate formulei „discernământ politic și juridic”: camuflarea represiunii „deobicei în spatele Miliției” și deghizarea „acțiunilor împotriva ordinii socialiste” ca și „crime nepolitice”. Pe cât a fost posibil, ofițerilor de Securitate li se ordona „să se ascundă” și să urmărească crime politice în mod oficial „numai atunci când nu există alte opțiuni”. Statisticile arată că au existat mii de cazuri de opoziție mai puțin cunoscute, care au fost „rezolvate” de Securitate prin procese false, asemănătoare celui al lui Gheorghe Ursu. Concluzia este că România a avut în anii ’70 și ’80 o opoziție semnificativ mai largă decât s-a știut. Datorită metodelor de ascundere, dizidenții investigați și condamnați pentru crime politice au reprezentat doar un procent mic din numărul total de victime al ultimelor două decenii de comunism în România.

Cuvinte cheie: prevenție, neutralizare, represiune, dizidenți, național-comunism, Securitate, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Nicolae Ceaușescu, CNSAS

Gabriel Andreescu, Religious life in Romania from the perspective of non-believers

Rezumat: Studiul pleacă de la pespectiva ateilor privind viața religioasă. Studiul s-a concentrat pe defectele care fac din România o țară unde are loc o indoctrinare creștin-ortodoxă intensă și sistematică. Articolul arată că, deși cadrul constituțional modern protejează statul de drept, demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, și dezvoltarea liberă a personalității umane, autoritățile publice respectă mai curând tezele Bisericii Ortodoxe Române. Am investigat consecvența datelor privind religiozitatea în România, problema „comunităților captive” care sunt vulnerabile indoctrinării religioase, în special situația elevilor din școlile publice, discriminarea ateilor și importanța intersecționalității în acest caz. Concluzia studiului este că România a cunoscut timp de 28 de ani un proces de indoctrinare susținut de parteneriatul între Stat și BOR. Situația este echivalentă introducerii unei dimensiuni teocratice în funcționarea statului.

Cuvinte cheie: atei, comunități captive, indoctrinare religioasă, discriminare, teocrație, Biserica Ortodoxă Română

Elena Lazăr, La jurisprudence CEDH post Bărbulescu dans le contextede surveillance des employées – évolution et conséquences

Rezumat: Articolul analizează pe de o parte impactul și importanța cazului Bărbulescu în contextul supravegherii angajaților la locul de muncă; și pe de altă parte poziția Curții Europene a Drepturilor Omului în această privință după luarea acestei hotărâri pentru a determina dacă a avut loc o evoluție jurisprudențială sau mai curând o involuție.

Cuvinte cheie: supraveghere, angajați, camere video, corespondență, echilibru