NRDO

Dan Claudiu Dănişor, Consideraţii privind reglementarea constituţională a restrângerii exerciţiului unor drepturi  sau al unor libertăţi

Reglementarea constituţională a posibilităţii de a restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi a fost revizuită în 2003 pentru a o aduce la standardele dreptului european al drepturilor omului. Explicarea teoretică şi aplicarea practică a acestei dispoziţii constituţionale este însă departe de a căpăta consistenţa şi caracterul sistemic pe care importanţa ei le-ar presupune. Studiul de faţă încearcă să releve acest caracter sistemic al dispoziţiei şi al aplicării ei, analizând apoi fiecare etapă a aprecierii constituţionalităţii unei restrângeri a exerciţiului unui drept sau unei libertăţi. Noutatea unor idei privind înţelesul termenului «lege» în economia art. 53 din Constituţie sau privind aplicarea dispoziţie tuturor drepturilor şi libertăţilor, nu numai celor fundamentale, analizele originale ale cauzelor care pot autoriza restrângerea sau ale condiţiei necesităţii într-o societate democratică ori a proporţionalităţii măsurii, precum şi legarea posibilei neconstituţionalităţi de modul aplicării legii, nu doar al formulării ei sunt câteva dintre argumentele care fac ca studiul să merite să fie lecturat.

Corneliu-Liviu Popescu, Discursul public fascist al ministrului de externe Cioroianu şi pasivitatea complice a autorităţilor publice

Afirmaţiile publice ale fostului ministru de externe Cioroianu, privind achiziţionarea de statul român a unui teren în deşert, pentru exilarea unor cetăţeni români (subînţeles de origine etnică romă) şi includerea lor în batalioane disciplinare, pentru a fi supuşi la muncile cele mai dure (adică în lagăre de concentrare şi exterminare), reprezintă un discurs fascist tipic. Discursul fascist violează demnitatea şi drepturile omului şi subminează regimul democratic, el nefiind apărat pe terenul libertăţii de exprimare. Din păcate, discursul fascist al fostului ministru de externe Cioroianu a fost urmat de pasivitatea binevoitoare şi complice atât a autorităţile publice politice (Parlament, Preşedintele României, Primul-ministru), cât şi a celor neutre politic (Ministerul Public, Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării).

Mihail C. Barbu, Dana Barbu, Posibilitatea clericilor ortodocşi de a-şi exercita drepturile în calitate de subiecţi de drept procesual în virtutea unor acte normative noi

Prin Hotărârea Guvernului nr. 53 din 16 ianuarie 2008 publicată în Monitorul Oficial al României din 22 ianuarie 2008 s-a recunoscut Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care în art. 50 lit. e teza a doua prevede că monahii şi clericii Bisericii Ortodoxe Române pot apărea, se pot prezenta sau pot fi aduşi în faţa unei instanţe judecătoreşti, personal sau prin reprezentant, în orice fel de cauze, inclusiv în cauzele de interes personal, numai cu aprobarea prealabilă scrisă a chiriarhului.

Plecând de la acest text normativ studiul de faţă (redactat în şase capitole) face o analiză a posibilităţii clericilor ortodocşi de a-şi exercita drepturile în calitate de subiecţi de drept procesual, prin raportarea art. 50 lit. e din Hotărârea Guvernului la art. 6 coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 21 şi 24 din Constituţia României, în ansamblul normativ românesc.

Concluziile studiului vădesc neconvenţionalitatea, neconstituţionalitatea şi nelegalitatea dispoziţiilor art. 50 lit. e teza a doua din Hotărârea Guvernului nr. 53 din 16 ianuarie 2008, ceea ce atrage inaplicarea sa faţă de caracterul normelor superioare şi posibilitatea atacării în contencios administrativ, sugerându-se de lege ferenda necesitatea modificării textului normativ.

Valentin Constantin, Câteva note în legătură cu cazul Voiculescu contra România

Articolul profesorului Corneliu-Liviu Popescu intitulat Uzurparea de putere comisă de Curtea Constituţională în cazul cenzurării dispoziţiilor legale privind deconspirarea poliţiei politice comuniste, apărut în NRDO nr. 2/2008, este analizat din perspectiva distincţiei lui J.M. Bochenski dintre autoritatea deontică şi autoritatea epistemică. Prima se referă la directive, impunând reguli de comportament, a doua are ca domeniu propoziţiile în general. Decizia Curţii Constituţionale în cazul Voiculescu c. România nu poate să posede, date fiind erorile de calificare juridică, o autoritate epistemică. Ea este subminată şi de câteva elemente de context, în principal, de poziţia judecătorilor vizaţi de actul normativ invalidat. Totuşi, în raport cu diferenţierea lui Bochenski, autoritatea deontică a deciziei nu are de ce fie afectată de lipsa autorităţii epistemice.

            Gabriel Andreescu, Curtea de Apel Bucureşti despre libertatea de religie

            La 20 februarie 2008, Instanţa Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, formată din judecătoarele Monica Niculescu şi Cristina Petrovici s-a pronunţat cu privire la acţiunea Asociaţiei Pro-Vita în contradictoriu cu  Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în cauza problematicii icoanelor din şcolile publice. Studiul trece în revista argumentele din hotărârea Curţii, considerându-le o analiză sistematică şi clară a doctrinei libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie. Ca atare, hotărârea merită luată ca referinţă în alte cauze ce privesc încălcarea acestei libertăţi. Există totuşi şi două puncte de divergenţă faţă de opinia judecătoarelor: includerea României în categoria statelor laice, apoi, legitimarea potenţialelor decizii ale comunităţilor locale privitoare la prezenţa icoanelor în şcolile publice atunci când acestea obţin unanimitatea.