NRDO

Gábor Attila Tóth, Căi constituţionale spre autocraţie? Studii de caz privind situaţiile din Ungaria şi Polonia

Rezumat: Articolul descrie situaţia politică şi legală din Ungaria şi Polonia apărută în urma alegerilor parlamentare din 2010, respectiv 2015, şi identifică similarităţile şi deosebirile principale dintre cele două ţări. Schimbările recente din Polonia sunt asemănătoare cu transformările rapide din Ungaria de după 2010. Regimul ungar a propus o nouă constituţie care asigura supremaţia celor aflaţi la putere în acel moment asupra competitorilor lor politici. Partidul Lege şi Justiţie, la putere în Polonia, nu se află în poziţia de a înlocui cu uşurinţă întreaga Constituţie poloneză din 1997, aşa că încearcă să o ignore. În Ungaria, fără o schimbare de regim, nu există democraţie constituţională. În Polonia, apărarea sistemului constituţional duce la democraţie.

În cazul acestor situaţii explicaţiile unicauzale sunt nesatisfăcătoare. Mai mulţi factori non-legali au contribuit la declinul acestor regimuri democratice: insuficienţa tradiţiilor democratice, lipsa auto-analizei istorice colective, ura inter-religioasă, eşecuri ale regimurilor democratice, populismul în ascensiune, slăbiciunea societăţii civile, corupţia, cinismul. Comparativ cu Ungaria, Polonia are câteva avantaje: nu numai că are încă o constituţie democratică pe care partidul la putere nu o poate desfiinţa cu uşurinţă, dar şi o societate civilă mai puternică şi o opoziţie parlamentară democratică.

Cuvinte cheie: Ungaria, Polonia, analiză comparative, autocraţie, Partidul Lege şi Justiţie, alegerile 2010, alegerile 2015, constituţie  

Elena Lazăr, Responsabilitatea Administratorilor de website pentru postări online în contextul jurisprudenţei CEDO

Rezumat: Articolul studiază jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind responsabilitatea administratorilor de website pentru postări online ale unor terţi concentrându-se pe patru cazuri relevante: Bartnik c. Polonia, Delfi AS c. Estonia, Magyar Tartalomszolgáltatók Egyesülete şi Index hu zrt c. Ungaria, şi Buda c. Polonia (acesta din urmă încă neterminat). Autoarea detaliază diferenţele între cele patru cazuri şi motivaţiile oferite de Curte pentru deciziile diferite în privinţa răspunderii legale a administratorilor de website; Curtea încearcă să găsească un echilibru între cele două drepturi puse în discuţie – libertatea de exprimare şi dreptul la reputaţie şi la viaţă privată. Articolul concluzionează că jurisprudenţa CEDO nu este încă clară privind acest subiect şi de aceea cazul Buda c. Polonia va fi edificator.

Cuvinte cheie: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţă, administratori website, libertatea de exprimare, internet, dreptul la viaţă privată, Bartnik c. Polonia, Delfi AS c. Estonia, Magyar Tartalomszolgáltatók Egyesülete and Index hu zrt c. Ungaria, Buda c. Polonia, postări online

Teodor Papuc, Cauza Bărbulescu c. România sau cât de echitabil mai rămâne echilibrul fără analiza necesității 

Rezumat: Articolul discută testul de proporţionalitate al Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Bărbulescu c. România şi consecinţele sale pentru unul din cele mai intime aspecte ale vieţii private: comunicarea pe Internet cu persoane apropiate. Testul clasic de proporţionalitate are trei etape (sub-teste): adecvare, necesitate şi echilibru. Testul ia în calcul toate circumstanţele cazului. Etapa necesităţii, pe care mă concentrez, verifică existenţa unei măsuri adecvate mai puţin restrictive care poate duce la atingerea scopului legitim. Astfel, măsura contestată este comparată cu alte măsuri ce ar putea duce la atingerea aceluiaşi scop, la acelaşi nivel, dar cu costuri mai puţine din punctul de vedere al dreptului îngrădit. Cu toate acestea, de-a lungul timpului Curtea şi-a creat propriul test de proporţionalitate, diferit de cel clasic. Ea sare uneori peste etapa necesităţii, fenomen vizibil şi în cazul Bărbulescu. În acest caz, aplicantul, angajat al unei companii, a fost concediat deoarece a utilizat calculatorul companiei în scopuri personale. Angajatorul a monitorizat şi înregistrat pentru o anumită perioadă de timp mesajele pe care aplicantul le schimba cu logodnica şi fratele său. Era această măsură necesară? Articolul încearcă să demonstreze că în astfel de cazuri sensibile, care afectează cele mai intime aspecte ale vieţii private, Curtea ar trebui să utilizeze sub-testul necesităţii şi să evidenţieze rezultatele acestuia astfel încât să ofere aplicanţilor o garanţie reală a drepturilor lor.

Cuvinte cheie: testul de proporţionalitate, etapa necesităţii, privatitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, echilibru.

Ștefan Bogrea, Victima potenţială în cauzele  Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la măsurile secrete de supraveghere: între recurs individual şi actio popularis

Rezumat: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului oferă persoanelor posibilitatea de a depune individual o cerere prin care afirmă că au fost victimele violării unor drepturi garantate prin Convenţie. În mod normal persoanele nu pot depune o cerere actio popularis, în care critică practicile autorităţilor naţionale sau legislaţia care face astfel de practici posibile. Situaţia specială a supravegherii în masă a dus la crearea unei noţiuni europene autonome care leagă aplicaţia individuală şi actio popularis: noţiunea de victimă potenţială.

Cuvinte cheie: actio popularis, aplicaţie individuală, măsuri de supraveghere secretă, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, victimă potenţială, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.