NRDO

Gabriel Andreescu, Ucraina. Genocidul lui Putin ca „ultimă soluție”

Rezumat: Studiul face câteva considerații asupra acțiunilor rusești din Ucraina având ca principal, dar nu singurul reper, Raportul ”An Independent Legal Analysis of the Russian Federation’s Breaches of the Genocide Convention in Ukraine and the Duty to Prevent”, publicat la sfârțitul lunii mai 2022 de un grup de experți independenți. El este construit ca o „opinie convergentă” față de Raport. Aduce în discuție, în plus, aspecte precum rapiditatea cu care comunitatea internațională a acuzat Rusia de genocid, relevanța Holomodor pentru acțiunile genocidare de astăzi ale Rusiei, face considerații cu privire la intenția „distrugerii parțiale” a poporului ucrainean și cu privire la raportul dintre motivațiile politice și identitare în desfășurarea războiului. Concluzia studiului este că inițial, motivația statului rus în ce privește Ucraina a fost esențialmente politică. Ulterior, regimul Putin a transformat strategia de obținere a controlului politic într-una genocidară.

Cuvinte cheie: genocid, război, Ucraina, Federația Rusă, An Independent Legal Analysis of the Russian Federation’s Breaches of the Genocide Convention in Ukraine and the Duty to Prevent

Corneliu-Liviu Popescu, Pretextele agresiunii militare a Rusiei contra Ucrainei

Rezumat: Pentru a-și justifica din perspectiva Dreptului internațional acțiunea militară contra Ucrainei, Rusia a avansat trei tipuri de justificări: legitima apărare individuală și colectivă; considerente strategice de securitate vizând extinderea NATO și utilizarea armei nucleare; prevenirea și reprimarea genocidului. În realitate, este vorba de recurgerea ilicită la utilizarea forței contra unui stat suveran, de un act de agresiune care constituie o crimă internațională, de o violare gravă a principiilor fundamentale ale Dreptului internațional și a celorlalte angajamente internaționale asumate de Rusia.

Cuvinte cheie: recurgerea ilicită la utilizarea forței, act de agresiune, legitimă apărare, strategie, genocid

Dezideriu Gergely, Abordări ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în interpretarea dreptului național din lumina textului și a finalității directivei 2000/43/CE, în cazurile de discriminare pe baza criteriului de origine rasială sau etnică

Rezumat: În acest articol ne punem întrebarea dacă punerea în aplicare a Directivei 2000/43/CE în România, din punctul de vedere al protecției jurisdicționale, ține, în mai mare măsură, de modalitatea în care instanța supremă recurge la directivă și interpretează standardele naționale din perspectiva acestei norme de drept european și în mai puțină măsură de lacune ale legislației de transpunere. Punem la îndoială unele concluzii ale Comisiei Europene cu privire la necesitatea unei noi evaluări a legislației anti-discriminare din Statele Membre și ne punem întrebarea subsecventă, dacă instanța supremă tinde oarecum să prefere dreptul național sau să omită norma europeană în cazurile de discriminare, inclusiv atunci când se pune în discuție sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, ne-am raportat, în primă etapă, la aspecte generale precum invocarea directivei 2000/43/CE în cauzele de discriminare pe rolul instanței supreme, probleme legate de admisibilitate și domeniul de aplicare al directivei, referințe și solicitări de sesizare a Curții de Justiție pe rolul instanței de judecată. În demersul nostru de cercetare am analizat peste cinci sute de soluții pronunțate de secțiile civile și de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiţie din care am extras cauzele care au vizat referințe la norma europeană (directiva 2000/43/CE), ridicate de către părți sau de către instanța supremă, respectiv cele privind controlul de legalitate al hotărârilor pronunțate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării deoarece se referă, esențialmente, la probleme de discriminare.

Cuvinte cheie: discriminare, origine rasială, origine etnică, Directiva 2000/43/CE, Înalta Curte de Casație și Justiţie, CNCD

Dragoș Pârgaru, The Impact of the European Court of Human Rights' Case-Law on National Authorities' Response to Tax Criminal Offences

Rezumat: In this article, the author will extract from the European Court of Human Rights' case-law a selection of principles which are particularly important in the proceedings leading to punishing taxpayers' misconducts. Noting that general human rights principles are equally applicable in criminal proceedings relating to tax frauds, we do observe that, in the relevant case-law concerning such conducts, leading jurisprudence revolved around aspects as the applicability of the "criminal limb" of art. 6 of the Convention to tax misconduct and the effects of ne bis in idem in cases where both the tax authorities and the criminal courts have been involved in separate proceedings. Critical analysis of relevant case-law will reveal both clear and foreseeable criteria set out by the European Court of Human Rights, on one hand, and assessments that could lead to arbitrary future application of the Convention, on the other hand.

Cuvinte cheie: human rights, tax criminal offence, tax fraud, administrative proceedings, criminal charge, ne bis in idem, double jeopardy