NRDO

Valentin Constantin, Raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern în sistemul juridic românesc și dilemele sale.

Rezumat: Autorul consideră că propunerile recente de revizuire a Constituției ar fi trebuit să includă și articolele 11 și 20 care reglementează raporturile dintre dreptul internațional și dreptul intern. Primul motiv este acela că reglementările actuale sunt incomplete. Constituția nu fixează statutul în dreptul intern al actelor unilaterale obligatorii ale organizațiilor internaționale, altele decât Uniunea Europeană. De asemenea, a fost omisă jurisprudența internațională și modul în care aceasta se incorporează în dreptul intern. În primul rând, însă, în opinia autorului, cele două norme constituționale sunt sursa a numeroase incertitudini. Incertitudini legate de aplicarea directă a dreptului internațional în sistemul intern și incertitudini legate de ierarhia normativă în raportul drept internațional / drept intern. Fără să cuprindă propuneri de modificare, articolul încearcă să clarifice câteva chestiuni legate de aplicarea dreptului internațional.

Cuvinte cheie: dreptul internațional, dreptul intern, articolele 11 și 20 din Constituție, supremația Constituției, ratificare, Convenția de la Viena

Cristian Clipa, Efectele art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului asupra Statutului funcţionarului public naţional. Cazul României 

Rezumat: Libertatea religioasă a funcţionarului public naţional nu mai poate fi astăzi altfel analizată decât numai în strânsă (şi aproape indisolubilă) legătură cu jurisprudenţa pe care a generat-o Curtea europeană a drepturilor omului în aplicarea şi, implicit, interpretarea art. 9 din Convenţia de la Roma din 4 noiembrie 1950. Analiza acestei libertăţi impune abordarea unor multiple aspecte, precum: – referinţa la divinitate (sau la o anumită divinitate) a jurământului pe care au obligaţia de a-l depune toţi funcţionarii publici naţionali, imediat după angajarea lor; – exteriorizarea credinţelor religioase ale funcţionarului public naţional în locul în care acesta îşi exercită, potrivit legii, atribuţiile aferente funcţiei încredinţate, exteriorizare care poate aluneca până la gesturi de prozelitism; – refuzul unui funcţionar public de a-şi exercita atribuţiile în anumite zile (care pentru sistemul său de valori religioase, sunt zile de sărbătoare) sau în anumite intervale orare.

Cuvinte cheie: funcţionar public; libertate religioasă; Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; credincios; ateu; jurământ; formulă religioasă; divinitate; neutralitate religioasă; stat laic; prozelitism; zile de sărbătoare (religioasă); proporţionalitate; însemn religios.

William Totok, Lustraţie de catifea. Politica de reconsiderare critică a comunismului în Germania

Rezumat: Studiul a împărţit subiectul reconsiderării critice a comunismului în Germania în mai multe subteme: răsturnarea regimului comunist şi unificarea celor două Germanii, crearea Oficiului federal pentru studierea arhivelor fostei Securităţi est-germane, Stasi şi legea accesului la dosarele poliţiei politice, reconsiderarea politică prin comisia de anchetă a Bundestag-ului, reconsiderarea ştiinţifică, istorică şi artistic, reconsiderarea juridică, procesele intentate unor cadre responsabile pentru încălcarea legilor din fosta RDG, reabilitarea victimelor şi abuzurile justiţiei est-germane. Autorul remarcă faptul că doar un număr foarte mic din cei 2,3 milioane de membri de partid au resimţit consecinţe ale statutului lor asupra carierei, şi anume acei oameni care au fost colaboratori oficiali sau neoficiali ai Stasi. Aceştia au fost consideraţi incompatibili cu funcţia de judecători, funcţionari, profesori sau poliţişti. Totuşi, nu toţi colaboratorii neoficiali au fost eliminaţi din serviciul public, ci doar aproximativ cincizeci la sută dintre ei. Concluzia ar fi că foştii responsabili ai sistemului nu au avut de suportat consecinţe prea împovărătoare. 

Cuvinte cheie: Germania, Bundestag, comunism, reconsiderarea trecutului, lustraţie, reabilitare, abuzuri, Stasi, Erich Honecker, Erich Mielke

Victoria Apostol, Legea cu privire la asigurarea egalităţii din Republica Moldova: între integrare şi abrogare

Rezumat: Clasificarea ţărilor în democratice şi non-democratice depinde în mare parte de trei elemente pe care statele ar trebui să le îndeplinească pentru a face parte dintr-o categorie sau altă. Aceste elemente sunt statul de drept, separarea puterilor şi respectarea drepturilor omului, însă structurile internaţionale regionale au introdus şi alte elemente ca şi condiţie de accedere printre rândurile membrilor acestor structuri. Uniunea Europeană şi cerinţele sale faţă de potenţialii membri reprezintă cel mai elocvent exemplu în acest sens. O a patra condiţie se referă la cadrul normativ naţional pentru prevenirea şi combaterea discriminării. Studiul interpretează evenimentele din Republica Moldova în relaţie cu noua sa lege antidiscriminare drept cadrul de analiză relevant acceptării sau respingerii prevederilor unei astfel de legi.

Cuvinte cheie: Republica Moldova, Uniunea Europeană, Planul de Acţiuni UE-Moldova, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, lege antidiscriminare,  comunitatea LGBT