NRDO

Carmen Achimescu, Les rapports entre les systèmes juridictionnels européens dans la perspective de l’adhésion de l’Union européenne à la Convention européenne des droits de l’homme

Rezumat: Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea EDO/Curtea) a arătat faptul că nici participarea la viața internațională, nici transferul de competențe către organizații internaționale nu exonerează statul de obligațiile asumate prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO/Convenția). Controlul efectuat de Curtea EDO asupra normelor derivate produse în sisteme juridice internaționale reprezintă o dovadă clară în acest sens. Acest control este indirect, având la bază un actul național de aplicare a normei derivate, iar nu norma derivată ca atare; în plus, este vorba de un control cu o geometrie variabilă în funcție de circumstanțele fiecărei cauze. Marja națională de apreciere de care statul dispune în aplicarea dreptului internațional, precum și nivelul de protecție a drepturilor omului într-un anumit sistem juridic internațional sunt concepte flexibile pe care Curtea le utilizează pentru a justifica modularea controlului de convenționalitate. Astfel, instanța de la Strasbourg a putut să instituie și să mențină o prezumție de protecție a drepturilor omului la un nivel echivalent celui garantat de CEDO raportat la fostul prim pilon comunitar al ordinii juridice a Uniunii Europene; Curtea a refuzat însă extinderea acestei prezumții pentru întregul sistemului juridic al Uniunii Europene sau pentru alte sisteme juridice internaționale.

Cuvinte cheie: act național de aplicare, marjă națională de apreciere, prezumție de protecție echivalentă, insuficiență manifestă a protecției drepturilor omului.  

Valentin Constantin, Cât costă drepturile fundamentale?

Rezumat: Articolul analizează, dintr-o perspectivă economică, modul în care funcționează la noi două drepturi constituționale: prezumția de liceitate a averii pe care o posedă o persoană și dreptul la apărare gratuită în procedurile penale. Prezumția de liceitate este un drept fundamental care nu apare în alte constituții și a fost comparat cu prezumția de nevinovăție. Dreptul în sine este un obstacol redutabil pentru controlul provenienței averilor. Respectarea sa comportă costuri sociale greu de cuantificat. Dreptul la apărare gratuită este un exemplu de inefectivitate determinată de costuri. Concluzia este că asigurarea efectivității dreptului este dificilă și că poate fi obținută doar printr-un proces de creștere incrementală.

Cuvinte cheie: drepturi fundamentale, drepturi constituționale, proceduri penale, costuri, efectivitate, creștere incrementală

Teodor Papuc, Ieșirea din „semi-constituționalism”

Rezumat: Prin prezentul articol, autorul își propune să demonstreze netemeinicia unor afirmații făcute de către unii juriști români, conform cărora Curtea Constituțională din România („Curtea”) nu beneficiază de competența de a controla dezlegările problemelor de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit acestora, textul Constituției este strict și limitativ în privința atribuțiilor Curții. Autorul combate miturile ce bântuie lumea juridică românească și care induc ideea că instanța de contencios constituțional nu poate adăuga la Constituție și la lege.

Făcând apel la teoria unui celebru profesor american de drept constituțional, dar și la practica instanțelor de contencios constituțional vest-europene, autorul arată că judecătorii constituționali nu sunt și nu pot fi doar „la bouche qui prononce les paroles de la loi”.

Concluzia articolului este că activismul judiciar al Curții din România reprezintă o practică firească în ambianța activismului altor curți europene și că, într-o Europă unită, este greu de susținut aplicabilitatea unor soluții doar în cazul unui sistem.   

Cuvinte cheie: Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție constituționalism, semi-constituționalism, contencios, activism judiciar

Elena Lazăr, L’application de l’article 3 de la Convention EDH aux personnes privées de liberté-une démarche jurisprudentielle évolutive

Rezumat: Aplicabilitatea articolului 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului persoanelor private de libertate, prezintă o mare importantă în contextul sporirii drepturilor garantate acestei categorii de persoane prin acest instrument european. Astfel printr-o interpretare constructivă și de asemenea evolutivă efectuată de către judecătorul European, acesta  a înțeles să extindă câmpul de aplicare al acestui articol atunci când vine vorba de deținuți. Ideea care a stat la bază acestei evoluții jurisprudențiale rezultă din faptul că aceștia reprezintă persoanele care riscă cel mai mult să fie supuse tratamentelor degradante, inumane și torturii, dat fiind că se află plasați într-un raport de subordonare față de autorități. Astfel, acestea dispun adesea de o putere discreționara asupra deținuților și sub pretextul conservării ordinii și securității în penitenciare, autoritățile comit abuzuri. 

Cuvinte cheie: Convenția europeană a drepturilor omului, tortură, tratamente inumane sau degradante, privare de libertate, deținut, putere discreționară, abuz