NRDO

Diana Botău, Curtea Constituțională a României și dreptul Uniunii Europene: o anxietate a influenței?

Rezumat: Curtea Constituțională a analizat, în mai multe rânduri, congruența dintre Constituție și unele norme europene, din perspectiva Articolului 148 al Constituției. Tensiunea dintre cele două ordini juridice explică anxietatea cu care Curtea a tratat cauzele care pun problema raportului dintre normele interne și normele europene. În acest sens, Curtea a afirmat supremația Constituției asupra întregii ordini juridice naționale și a supus norma europeană unui control de constituționalitate, atunci când a apreciat, discreționar, că aceasta din urmă are relevanță constituțională. Pe de altă parte, a consacrat imunitatea jurisdicțională a normelor europene fără relevanță constituțională; în acest caz, sarcina de a remedia eventuala neconcordanță normativă a fost atribuită legislatorului sau, după caz, judecătorului intern.

La finalul anului 2016, Curtea Constituțională a formulat prima cerere preliminară, în cauza Coman et alii, care ridică problema libertății de circulație și de stabilire pe teritoriul Uniunii Europene, în condiții de egalitate și nediscriminare, a partenerilor din căsătoriile heterosexuale și a celor din căsătoriile homosexuale, legal încheiate în state membre care recunosc căsătoria între persoane de același sex. Miza cauzei a fost mai amplă decât aceea a inițierii unui dialog judiciar eficient între Curtea Constituțională a României și Curtea de Justiție a Uniunii Europene; prin re/interpretarea pe care Curtea de la Luxemburg putea să o dea noțiunilor de „soț” și de „căsătorie”, în termenii dreptului unional, hotărârea pronunțată în această cauză era susceptibilă să traseze marginile, până acum ușor vălurite, ale unor concepte și valori fundamentale pentru construcția europeană: libertatea de circulație și protecția vieții de familie.

Cuvinte cheie: Curtea Constituțională,Curtea de Justiție a Uniunii Europene, control de constituționalitate, cauza Coman et alii, căsătorii homosexuale