NRDO

Dezideriu Gergely, Delimitările conceptuale ale discriminării directe în legislaţia Uniunii Europene şi probleme de transpunere în legislaţia din România: excepţii permise sau derogări interzise?

Rezumat: Prezentul articol explorează conceptul de discriminare directă astfel cum este reglementat în dreptul european şi transpunerea acestuia în legislaţia naţională. Analizează comparativ definiţia discriminării directe din prisma dreptului european şi a celui naţional, urmărind asemănările şi deosebirile ce au rezultat în procesul de transpunere. Abordarea teoretică este completată pe tot parcursul analizei de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie precum şi a altor organisme internaţionale în domeniul drepturilor omului. Intersectarea cu discriminarea indirectă şi excepţiile permise în cazul discriminării sunt abordate din perspectiva dreptului intern şi a jurisprudenţei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, instituţia de egalitate înfiinţată în baza Directivelor 2000/43/CE şi 2000/78/CE.

Cuvinte-cheie: discriminare directă, transpunere legislativă, excepţii, derogări, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Directive ale Consiliului

Laura-Maria Crăciunean, Protecţia diversităţii culturale în dreptul internaţional – UNESCO, între tradiţii şi cultura diversităţii

Rezumat: Fără să se dorească a fi o pledoarie pentru relativismul cultural, articolul descrie şi discută evoluţia constantă a importanţei pe care tema diversităţii culturale a căpătat-o la scară largă, în cadrul UNESCO, şi subliniază impactul diversităţii culturale asupra creării, aplicării şi respectării dreptului internaţional public. Raţiunea unui astfel de demers constă în presupoziţia că dreptul internaţional contemporan ar fi o sinteză a diferitelor tradiţii de drept. Având în vedere acest aspect, adoptarea instrumentelor internaţionale cu putere juridică în domeniu ar putea fi considerată drept o evoluţie, în loc de a fi bănuită de un scop contrar. Articolul încearcă să analizeze, în timp ce menţionează fiecare instrument adoptat de UNESCO, dacă acele instrumente cu forţă juridică au fost concepute pentru a apăra, într-adevăr, diversitatea culturală, sau de a promova anumite interese politice şi economice ale statelor puternice ale lumii. Ce au intenţionat acestea să facă? Să protejeze diversitatea culturală a statelor şi apoi să încerce să găsească un set comun de valori universale, ori să transforme identitatea actorilor cu scopul de a face ca normele dreptului internaţional să fie concepute în acord cu propria identitate?

Cuvinte-cheie: cultură, UNESCO, diversitate culturală, cultură juridică, drept internaţional, cultura dreptului internaţional, cultura diversităţii, relativism cultural, diversitatea culturală a libertăţii de exprimare, democraţie, dezvoltare durabilă.

Mihaela Roxana Prisacariu, Condiţiile şi procedura recunoaşterii ca minoritate naţională a unui grup etnic

Rezumat: Studiul îşi propune să contribuie la definirea minorităţii naţionale în dreptul românesc, evidenţiind aspectele sub care reglementarea internă nu corespunde în totalitate angajamentelor asumate de România în plan extern.

Limitarea cercului minorităţilor naţionale la cele deja reprezentate în Parlament şi condiţionarea organizaţiilor ce pot reprezenta aceste minorităţi de acordarea calificativului de utilitate publică de către Guvern şi de dovedirea reprezentativităţii la nivelul a 15 judeţe constituie temele principale de reflecţie ale autoarei.

Cuvinte-cheie: minorităţi naţionale, grup etnic, Consiliul Minorităţilor Naţionale, organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale

Gabriel Andreescu, Strategii multiculturaliste neliberale decente şi indecente

Rezumat: Un argument al articolului sunt reacţiile oficiale recente din câteva ţări occidentale sintetizate de formula cancelarei Angela Merkel “Multikulti has failed totally”. Se arată că această evoluţiile rezultă şi din erodarea puterii instituţionale şi normative ale standardelor drepturilor şi libertăţilor fundamentale în faţa principiului “cultural defense”. În condiţiile identificării noţiunii cu formele multiculturalismului antiliberal, situaţia duce la copromiterea în totalitate a ideii de multiculturalism, Însă, în raport cu definiţia canonică a multiculturalismului sunt de avut în vedere şi strategiile multiculturale care şi-au dovedit până astăzi utilitatea practică: autonomiiile culturale şi teritoriale, instituţii educaţionale şi culturale în limba maternă etc. Studiul arată că, având în vedere cererile şi problematica specifică ale principalilor minorităţi din România, strategia multiculturală poate fi de succes în cazul comunităţii maghiarilor, dar nu şi a romilor.

Cuvinte-cheie: multiculturalism, national minorities, ethnic minorities, tradition, cultural defense, canonic model, Hungarians, Roma