NRDO

Gabriel Andreescu, Temele „legii antilegionare” din perspectiva eticii memoriei

Rezumat: Studiul răspunde largului ecou al adoptării Legii nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 31/2002. El face analiza contextului în care a apărut iniţiativa legislativă şi a argumentelor ei şi trece în revistă reacţiile de dinaintea şi după intrarea în vigoare a legii. O secţiune este dedicată principalului motiv de preocupare, interzicerea organizaţiilor după criterii ideologice. Am arătat că opţiunea pentru o unică lege, sau legi distincte în tratarea trecutului fascist şi comunist are nevoie de nuanţări. Folosind drept cadru de interpretare etica memoriei, am analizat etnicizarea eticii memoriei, tema onorabilităţii şi legitimităţii etice cu referire la cercetătorii şi reperele morale ale Institutului „Elie Wiesel”. Am arătat că sensul şi motivaţia unei etici umaniste a memoriei sunt susţinute în ultimii ani de doctrina europeană a tratării trecutului comunist şi de jurisprudenţa CEDO. Am făcut observaţii la definiţia dată de lege „Holocaustului în România”, am analizat ce cunoaştem despre cât de grav este antisemitismul în România, respectiv cât de periculos ar fi astăzi legionarismul. Intenţia de relegitimare a Tribunalelor poporului a fost evaluată din perspectiva jurisprudenţei (CEDO).

Cuvinte cheie: Mişcarea Legionară, fascism, comunism, Tribunalul poporului, etica memoriei, etnicizarea eticii memoriei, Legea nr. 217/2015, OUG nr. 31/2002

Laura-Maria Crăciunean, Realizarea controlului de constituţionalitate şi a controlului de convenţionalitate în România: despre interesul justiţiabilului

Rezumat: După căderea Zidului Berlinului, multe dintre statele foste comuniste au trebuit să „transplanteze”, efectiv, în sistemul lor juridic nu numai valori şi principii, care nu le erau deloc familiare, ci şi noi instituţii. Astfel, în categoria acestor noi instituţii juridice putem include, de pildă, Avocatul Poporului, Curtea Constituţională a României - cu tot ceea ce înseamnă ideea de justiţie constituţională, inclusiv accesul persoanelor fizice la aceasta, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate - cât şi accesul direct al cetăţenilor români la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest context, prezenta lucrare îşi propune să răspundă mai multor întrebări şi anume: Cum se realizează, în prezent, accesul cetăţenilor români la justiţia constituţională şi cât de frecvent este utilizată această cale?; Cum se realizează accesul cetăţenilor români la CEDO şi care sunt principalele particularităţi ale acestei forme de protecţie a drepturilor omului?; Care ar putea fi impactul unui eventual acces direct al cetăţenilor români la CCR, din perspectiva numărului de sesizări efectuate la CEDO? Dacă ar exista posibilitatea unui acces direct la CCR ar putea fi, astfel, redus numărul sesizărilor adresate CEDO?

Cuvinte cheie: control de constituţionalitate, control de convenţionalitate, drepturile omului, justiţie constituţională, acces direct

Elena Lazăr, Protecţia proprietăţii intelectuale în sistemul Convenţiei europene a drepturilor omului

Rezumat: Proprietatea intelectuala, un drept recent inca luand in considerare numarul redus de cereri introduse in fata Curtii europene pana in anii ’90, face obiectul protectiei in cadrul Conventiei EDO atat pe terenul articolului 1 din Protocolul Aditional nr. 1, intrand astfel in campul de aplicare al notiunii de « bun », cat si pe terenul articolului 10, dar doar cu titlu subsidiar. Folosim termenul « subsidiar » intrucat judecatorul european face o analiza a intereselor in joc, apreciind care din ingerinte este  astfel justificata.

Cuvinte cheie: proprietate intelectuală, Convenţia europeană a drepturilor omului, Protocolul Aditional nr. 1, Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

Rezumat: Acest studiu delimitează conceptual clauza culturală, identificând totodată provocările pe care le implică utilizarea ei în practica judiciară. Clauza culturală presupune considerarea de către judecător a specificului identitar, într-un proces penal sau civil, atunci când fie persoanele implicate, fie faptele lor au legătură directă cu apartenența la o minoritate. Lucrarea urmărește clauza culturală doar în contextul dreptului penal din România, unde, deși nu este reglementată ca atare, este invocată de facto, sub forma unei circumstanțe atenuante sau a unei cauze de neimputabilitate. Studiul analizează care sunt consecințele unei aplicări indirecte, precum și dacă este justificată o clauză culturală de lege ferenda. Observând că specificul identitar este frecvent invocat pentru a scuza tradițiile abuzive la adresa celor mai vulnerabili membri ai anumitor comunități, studiul susține că admiterea clauzei culturale, sub oricare formă, contribuie implicit la legitimarea acestor practici și la perpetuarea vulnerabilităţilor interne.

Cuvinte cheie: identitate culturală, clauză culturală, drept penal, delicvenţi, tradiţii opresive, cei mai vulnerabili membri