NRDO

Măriuca Oana Constantin, Un punct de vedere asupra rolului magistraților în problematica diversității culturale

Rezumat: Studiul de față formulează o dublă pledoarie privind relația dintre justiție și diversitate culturală. Prima se referă la definirea rolului magistratului în această ecuație, pornind de la câteva premise: (1) jurisprudența multiculturală este un fenomen din ce în ce mai frecvent în societățile contemporane și are caracter transversal – intersectând deopotrivă dreptul penal și dreptul civil; (2) în litigiile în care specificul cultural este incident, identitatea poate fi relevantă pentru verdict, conducând la acordarea unor excepții culturale sau la aplicarea unor circumstanțe atenuante culturale; (3) rechizitoriile parchetelor și sentințele pronunțate de judecători în aceste cazuri pot avea un impact social mult mai profund decât granițele raportului juridic din speță. Rezultă că rolul magistraților în gestionarea diversității este important, deși tinde să treacă neobservat. A doua pledoarie se sprijină pe ideea că instrumentele juridice tradiționale nu sunt adaptate pentru a guverna societățile multiculturale contemporane și propune: (1) formularea unui limbaj juridic al diversității; (2) identificarea unor principii etice care să îndrume magistrații în spețele cu element de extraneitate cultural; (3) crearea unor instituții juridice specifice și (4) includerea în formarea magistraților a unor cursuri care să-i familiarizeze cu tema diversității. Faptul că state precum Italia, Franța, Germania și România, deși „provocări cultural-litigioase” diferite, se confruntă cu aceleași dileme etice de soluționare și de reglementare, demonstrează că este necesară o viziune comună asupra diversității în Europa. Studiul este totodată o invitație adresată magistraților români de a dezbate aceste subiecte.

Cuvinte cheie: identitate culturală, clauză culturală, dilemă etică judecător, procuror

Felicia Waldman,  Ignorance, denial and forgefulness: the perfect recipe for the perfect crime

Rezumat: Este destul de bine cunoscut faptul că, înainte de a invada Polonia, Hitler a ținut un discurs în care a spus: „Cine vorbește astăzi despre exterminarea armenilor?” Într-adevăr, deși genocidul armean a fost destul de bine documentat în detaliile lui, nu a trecut mult timp până a început să apară primele încercări, nu doar de a uita, ci și de a nega că acesta a avut vreodată loc, cum se va întâmpla în cazul Holocaustului 30 de ani mai târziu. Studiul urmărește modul în care negarea genocidului armean și a Holocaustului s-au influențat și s-au hrănit reciproc de-a lungul timpului, prin împrumuturi și schimburi ale unor teme, uneori cronologic, dar uneori și în ordine inversă  (cum ar fi preluarea de către negaționiștii genocidului armean a unor argumente ale omologilor lor, negaționiști ai Holocaustului).

Cuvinte cheie: genocidul armean, negaționiștii Holocaustului, Turcia, Germania, masacre, crime internaționale

Gabriel Andreescu, Cauza Perinçek c. Elveției: sugestii privind constructul social al memoriei genocidelor

Rezumat: Studiul valorifică schimbul de argumente ale părților, terților și judecătorilor din cauza Perinçek c. Elveției. Asociate cu cercetări precum cea a lui Jared Diamond și concluzia lor: „Genocidul a fost o parte a moștenirii umane și preumane timp de milioane de ani”, cu evoluțiile din secolul XX care au definit genocidul și l-au interzis prin Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, toate acestea argumentează natura de „construct social” al memoriei genocidului. Interpretarea explică și paradoxul că sistemul internațional al prevenirii și pedepsirii crimei de genocid are o putere limitată, contrastând cu bogăția și activismul sistemelor naționale de normare a memoriei genocidului. Raspunsurile la chestiuni de genul: „Au statele aceeași marjă de apreciere în limitarea libertății de exprimare în materia negării genocidelor?”; „Are relevanță existența unei curți internaționale care să fi stabilit natura de genocid al evenimentelor?”; „Implică hotărârile CEDO în materia negaționismului evaluări de ordin istoric și conceptual?”; „Au reprezentat faptele lui Doğu Perinçek o atitudine șovină sau rasistă?”; „Este suferința prilejuită armenilor prin negarea genocidului `lor`, similară cu suferința victimelor altor genocide?” sunt relativiste și convenționale. Această „geometrie variabilă” susține teza naturii de construct al memoriei genocidelor.

Cuvinte cheie: genocidul armean, Holocaust, negaționism, construct social, memorie, Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid, CEDO